Ultima treaptă a piramidei
Omul din totdeauna a simțit necesitatea unei prietenii cu Divinitatea și legătura lui cu Cineva, cu ceva, dar nu recunoaște.
Sunt sigur, ca orice om este tentat sa apeleze la Dumnezeu. Credincios sau necredincios, ateu sau păgîn, om bun sau răutăcios, în o situație critică, numaidecît va striga la Dumnezeu. Dumnezeu este divinitatea supremă, care își are loc în psihologia dependentă a omului. Ne spune filosofic Sfîntul Nicolae Velimirovici că ,,Negreşit, şi cel mai rău om îşi aduce aminte de Dumnezeu de trei ori în viaţă: când vede pe cel drept că suferă din vina lui; când el însuşi suferă din vina altuia; şi când îi soseşte ceasul morţii”[1].
Omul este Stăpînul Creaturii, dar a pierdut această înțeleaptă libertate, de a supune toate. El a fost pus Stăpîn de Creatorul Tuturor, și numai o relație bună cu acest Creator, poate readuce Înțelepciunea, poate reface stăpînirea armonioasă a lumii !
Întotdeauna cînd ai o nevoie te gîndești la cineva mai mare și mai puternic ca tine! Interesant e faptul că cauți ajutor mai sus de tine numai atunci cînd ești într-o problemă mai gravă sau atunci cînd nu găsești tu ieșire din situație, numai atunci cauți sprijin la cineva mai mare ca tine. Este bine poate, ești independent, dar uităm cel mai important lucru.
Foarte frumos împarte acțiunile noastre cotidiene în trei categorii, Părintele Atanasie Ștefănescu: „În viaţă operăm cu trei categorii de valori: esenţiale, importante şi secundare. Esenţială este credinţa şi legătura cu Dumnezeu, care-i dau omului verticalitate, echilibru, pace. Importante sunt familia şi profesia. Secundare sunt cele care ţin de biologic: reproducere, nutriţie, distracţie… Şi închei cu amărăciune: Problema majoră este că azi oamenii trăiesc în secundar…!”
Uităm lucrul de căpetenie, relația noastră cu Dumnezeu și de aici deducem excluderea lui Dumnezeu din viața noastră și înlocuirea centrului universului cu ,,eu-l” sau cu ,,omul”.
Dragă cititor, Piramida începe cu tine, urmeaza părinții, profesorii, șefii de serviciu, funcționarii publici. Dar să nu uitam niciodată, să deschidem ochii înțelegerii și să vedem că piramida vieții acestea, întotdeauna mai are o treaptă, acolo este Dumnezeu !
Mai sus de Mama și de Tata, mai sus de nași și de cumetri, mai sus de primar și președinte, mai sus de școală și de filosofi, mai aproape decît lumina de afară și mai necesar ca aerul, este Dumnezeu, cu dragostea Sa nemărginită, fără de care nu am exista !
[1] Sfântul Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, București, 2009
