Trei feluri de minciuni

Minciuni sie însăți

Minciuna e o acțiune și o stare foarte rea. Este ca un nămol care este moale și aparent tare dar  care înghite. Per general, oamenii spun trei feluri de minciuni.

Oamenii își spun minciuni lor înșiși! Se amîna de azi pe mâine, se laudă în lucruri care nu le aparțin, se cred a fi ceea ce nu sunt și cred că vor trăi veșnic. Își motivează și își îndreptățesc păcatele și patimile, pentru o părută pace a conștiinței. În acest fel omul nu se poate ridica din mocirlă, deoarece minciuna lui spune că e bine în ea. Din această cauză omul nu poate pune început bun pentru viața sa, întrucât el se vede pe sine perfect, sau cel puțin autosuficient. Această îi aduce singurate. Îl lipsește de smerenie. Pierde Harul.

Minciuni spuse aproapelui

Alt fel de minciuni este prezent în relațiile inter-umane. Oamenii spun minciuni între ei. De aici se naște fățărnicia, bârfa, clevetirea, ura, răutatea, invidia, răzbunarea, neliniștea. Omul schimbă adevărul atunci când este fricos, slab de fire, necredincios, răuvoitor, bucuros de răutate. In aceste stări, omul alterează, ascunde sau schimba adevărul. De aici se naște dramatizarea, tristețea, singuratatea, neputința! ,,Frica este consecința minciunii.” Sf. Paisie Aghioritul

Omul bun se face pricină de mântuire sufletească și de bucurie celor din jur iar omul rău, se face pricină de sminteală și de slăbire în credință a celorlalți. Așadar, cred că, vom da răspuns în fața Domnului, nu doar pentru sufletul nostrum dar și pentru suflete pe care condus spre rău sau spre bine.

Minciuni spuse lui Dumnezeu

Oamenii îi spun minciuni lui Dumnezeu. Zicem cu toții în rugăciunea domnească ,,Tatăl Nostru„: ,,și ne iartă nouă, greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri” – și nu iertăm! Zicem că iertăm dar nu uităm și la un moment dat, ne vom răzbuna. Spunem la spovedanie că suntem păcătoși, dar ,,Doamne ferește” să ne numească cineva păcătos! Apoi, de cele mai multe ori: 1. ne îndreptățim păcatul și 2. mutăm vina, ,,nu eu Doamne! Contextul, circumstanțele, tinerețea, neputința…” exact ca Adam și Eva.

Noi suntem chemați să-l depășim pe Adam. Prin Adam am căzut, iar prin Iisus Hristos ne putem ridica. Aceeași fire omenească este în ambele cazuri dar rezultatul diametral opus: neascultarea depărtează de Dumnezeu, iar ascultarea de poruncile divine, cu ajutorul Harului, prin Iisus Hristos, repune pe om în mijlocul Raiului, în sânul lui Avraam, în bucuria cerească a Dumnezeului Treimic. „Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut (pe Dumnezeu): dacă-I păzim poruncile. Cel ce zice: L-am cunoscut!, dar nu-I păzeşte poruncile, mincinos este şi adevărul nu este’ntru el. Dar cel ce-I păzeşte cuvântul, întru acela iubirea lui Dumnezeu este într’adevăr desăvârşită. După aceasta cunoaştem că suntem întru El. Cel ce zice că rămâne întru El, dator este ca şi el să umble aşa cum Acela a umblat.” Epistola Sobornicească întâia a Sfântului Apostol Ioan, 2, 3-6

Toate trei tipuri de minciuni sunt periculoase în dublu sens. Ele au efect imediat, asupra ta, dar pot avea efecte și asupra altora și mai ales, rezultate în viitor, care pot cuprinde și afecta nu numai persoana proprie dar mai multe personae. Minciuna este permisă doar în cazul când trebuie să salvezi un om de la moarte. „Poți să spui lucruri foarte bune, dar dacă nu sunt în Duhul lui Dumnezeu, sunt minciuni.” Pr. Rafail Noica

Să nu uităm: Dumnezeu pe toate le știe, le cunoaște, le vede și le proniază: pe cele de la suprafață, și pe cele din adâncul inimii!

Preot Nicolai Boian