Trăiți pentru Dumnezeu

Sf. Teofan ne îndeamnă să nu facem nimic din cele ce ne-ar depărta de Dumnezeu. Toată viața noastră să fie întrepătrunsă de atotprezența divină. Este greșit să trăim pentru salariu, pentru cîștigarea unei funcții, pentru procurarea unei case sau a unei mașini, pentru copii. Nu suntem opriți de a avea necesarul, dar trebuie să avem în vedere că scopul vieții noastre pământești este dobândirea Sfintului Duh, prin Care ne unim cu Dumnezeu și prin El vom putea să trăim viață fericită după moarte.

Dumnezeu nu se supără în mod exclusiv pe noi, pentru că nu reușim să facem multe metanii sau nu reușim să citim mai multe acatiste și rugăciuni: dacă asta se întîmplă odată – ca excepție. Dumnezeu știe că trebuie să muncim pentru întreținere, pentru copii, pentru trai. El știe că nu reușim să mergem la Biserică Duminica: odată – ca excepție. El ne înțelege că nu avem timp să facem pravila de seară pentru că suntem prea obosiți; odată; de două ori; de trei ori – ca excepție. Dar Dumnezeu se întristează atunci când noi am uitat de El. Când prea mult timp a trecut fără Dumnezeu. Atunci când L-am pus pe Dumnezeu pe planul doi. Cînd Îl lăsăm la urmă. Cînd Îl punem în rezervă. Când nu arătăm că avem nevoie de El. Când uităm să mulțumim.

Atunci când suntem cuprinși de valurile vieții și ne i-au grijile pe dinainte și din cauza asta nu facem rugăciune – se întristează Dumnezeu. Atunci când ne obosim pentru bani, pentru odihnă, beții și plăceri, pentru lucruri pământești, iar pentru Sfînta Liturghie nu avem timp – se întristează Dumnezeu. Atunci când omul nu are timp pentru suflet deoarece tot timpul îl dedică pentru trup – se întristează Dumnezeu. Atunci când omul a uitat cu anii de Sfînta Biserică, de Sfânta Împărtășanie, de Sfânta Spovedanie, de Sfântul Maslu – îl întristează pe Dumnezeu.

Cel care aduce întristare Domnului nu poate avea nici el odihnă, nici pace, nici bucurie și nici împlinire, deoarece toate acestea sunt daruri dumnezeiești.

În orice moment al vieții nu vă pierdeți încrederea față de Dumnezeu și entuziasmul față de îndeplinirea legii celei sfinte a lui. Și la bine și la greu. În toate să găsiți momente de bucurie și mulțumire prin sensul care putem să-l oferim. Comuniunea cu Dumnezeu este sensul și împlinirea vieții noastre; toate celelalte vin și se duc. Toate sunt în Mâna Domnului și de la El sunt toate.

Dragilor, trăiți cu Dumnezeu; în Dumnezeu; pentru Dumnezeu. ,,De aceea, ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi.” (I Corinteni, 10, 31)

,,Trăiţi între voi în bună pace.

Luaţi seama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu rău, ci totdeauna să urmaţi cele bune unul faţă de altul şi faţă de toţi.

Bucuraţi-vă pururea.

Rugaţi-vă neîncetat.

Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.” (I Tesaloniceni 5, 13-18)

Așa este corect. În toate să fie prezent Dumnezeu.

Preot Nicolai Boian