Toate s-au făcut prin Sfânta Treime – Dumnezeul nostru și nimic nu s-a făcut fără Ea
Sfinții Părinți și Dogmatica Bisericii noastre Ortodoxe ne aduc învățături de bază: care nu sunt puse la îndoială sau pentru schimbare:
Avem un Dumnezeu Treimic, în Trei Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. NU avem trei Dumnezei dar Unul. Spunem Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Dumnezeu-Duhul Sfînt dar este o Unime. Unul Dumnezeu slăvit în Treime. Pilda desăvârșită a dragostei, a sfatului, a ascultării.
Într-o cameră avem trei surse de lumină, trei becuri. Nu vom putea spune unde se termină lumina primului bec și de unde se începe lumina de la al doilea bec: lumina este una.
Dumnezeu este Lumină, Dragoste, Sfințenie. Dumnezeu este Unul, Adevărat, al Creștinilor Ortodocși. Nu pot fi doi dumnezei adevărați în același timp. Chiar dacă și alte credințe se închină Dumnezeului Treimic, învățătura lor despre Dumnezeu este greșită. Ei schimonosesc dogmele și învățăturile sfinte, ajungând astfel să învețe erezii. Asta înseamnă că și calea arătată de ei spre Dumnezeu este greșită. Așadar, dacă vom merge pe un drum greșit nu vom ajunge unde ne propunem, la destinația adevărată, dar cu totul în altă parte. La întîlnirea cu Dumnezeu, nu-l vom recunoaște dacă am învățat greșit despre El.
Toate s-au făcut prin Sfânta Treime și nimic nu s-a făcut fără Ea. Dumnezeu a zidit toate din nimic. El este Atotțiitorul; Dumnezeu nu a luat ceva ce exista deja ca să creeze altceva; dar El a dăruit viața, El le-a adus pe toate la viață și le-a creat pe toate bune. El este cauza vieții și viața fără El nu există. Cine este în afara Tremii-Dumnezeu este în afara vieții.
Din bunăvoința Tatălui, Fiul, Logos-ul, Iisus Hristos, prin Duhul Sfânt, se întrupează cu încuviințarea pururea Fecioarei și Preacuratei Maria și se naște pe pământ ca Om. Iisus Hristos – Om adevărat și Dumnezeu adevărat în același timp. Iar prin aceasta, prin faptul că Dumnezeu S-a făcut om, a ridicat ființa umană la cel mai înalt nivel, oferindu-i posibilitatea ca și acesta, omul, să ajungă la culmi înalte de sfințenie: prin pocăință, adică curățire; prin desăvârșire și îndumnezeire, adică prin rugăciune curată, smerită, deplină și profundă, care te face mădular viu al Trupului lui Hristos și dăruieșe Harului Sfântului Duh.
Acestea două, de a ne sfinți viața prin dobândirea Duhul Sfânt și de a fi mădulare vii, lucrătoare ale Trupului mistic a lui Hristos, sunt cele două scopuri esențiale ale creștinului. Sfințenia și mântuirea, adică salvarea sufletului din ghearele neadormitului ispititorului diavol și desăvârșirea duhovnicească, se câștigă prin unirea cu Dumnezeu, căci Dumnezeu Sfânt este și El este Izbăvitorul și Mântuitorul sufletelor noastre. Dumnezeu (ne) sfințește. El ne iartă păcatele. El ne dăruiește viața. Învățăturile Lui adresate oamenilor sunt în Sfânta Evanghelie. Cel care face poruncile Lui, acela Îl iubește și acela Îl cunoaște și aceluia Dumnezeu se descoperă.
Dumnezeu, în modul cel mai binevoitor, ne învață toate prin pilda Sa. Jertfa, Iubirea, Răbdarea, Mila, Rugăciunea, Smerenia, Postul, Înfrânarea, Curăția, toate mai întâi le-am văzut în sânul Sfintei Treimi, ca să le învățăm și noi.
Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu.
Preot Nicolai Boian
