Te cuprind Doamne, ca și Dreptul Simeon!
O, Doamne, de aș avea dorul Dreptului Simeon și pregătirea lui, Te-aș simți ca pe o bătaie de inimă, simțind cum din Nevăzut Te faci Tot! Mîinele mele de lut Te cuprind, Te arăt lumii cu bunăvoința Ta, Te i-au Întreg, Te împart pe Sfînta Masă, chem oameni la Tine și aleg cui să Te dau! Mă cutremur la aceste gînduri dar iubirea Ta e mai mare ca uimirea mea și a întregii lumi; milostivirea Ta e mai cuprinzătoare decât hotarele universului necuprins, și dorul Tău pentru noi întrece viața!
O, Doamne Tu toate le faci, eu numai îmi îndind mâinile mele de lut, pe care Tu le-ai făcut!
Tu, Doamne, pentru mîntuirea și bucuria noastră, Te-ai născut cu trup omenesc și Te-ai dat în brațele Maicii Domnului, apoi, ca Împlinitor și Plinitor Desăvîrșit al Legii, Te-ai dat în brațele celor care Te-au tăiat împrejur! Datu-Te-ai apoi în brațele Dreptului Simeon, prunc mic dar Dumnezeul tuturor! Iubind fără margini, Te-ai lăsat Doamne și ai fost răstignit, pe Cruce, cu brațele întinse! Dar ai înviat Hristoase, Bucuria și Ridicarea noastră!
Te-ai înălțat la Cer, dar Te cobori Doamne, la fiecare la Sfîntă Liturghie, și putem și noi, să te cuprindem în brațele noastre, să ne unim cu Tine! Huma însuflețită se atinge de Dumnezeire și ,,străină minune! – mă răcoresc nears, ca rugul de demult care, aprins fiind, nu se mistuia.” (Rugăciunea a șaptea înainte de Sfînta Împărtășanie)
Vino Doamne la noi, rămîi cu noi, dorim să fim cu Tine!
,,Știu, Doamne, că mă împărtășesc cu nevrednicie cu Preacuratul Tău Trup și Scump Sângele Tău, și vinovat sunt, și osândă mie însumi mănânc și beau, neputându-mi da seama, precum se cuvine, de Trupul și Sângele Tău, Hristoase, Dumnezeul meu.
Ci îndrăznind spre îndurările Tale, mă apropii de Tine, Cel ce ai zis: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu întru Mine rămâne și Eu întru dânsul”. Deci, milostivește-Te, Doamne, și nu mă pedepsi pe mine, păcătosul, ci fă cu mine după mila Ta.” (Rugăciunea a șasea înainte de Sfînta Împărtășanie)
(preot Nicolai Boian)
