Tainele Bisericii Ortodoxe

Biserica Creștin Ortodoxă este plină de taine: nu pentru a ascunde ceva, dar pentru a arăta dimensiunea Ei nelimitată și posibilitățile infinite ale fiilor Ei în vederea câștigării Darurilor dumnezeiești.

În cultul nostru ortodox sunt definite ca un canon șapte Sfinte Taine.

Conform Dogmaticii, ,,Sfintele Taine sunt lucrări văzute, instituite de Mântuitorul Hristos şi încredinţate Sfintei Sale Biserici, prin care se împărtăşeşte celor care le primesc harul nevăzut al Sfântului Duh, scopul lor fiind mântuirea şi sfinţirea credincioşilor.”

Cele șapte Sfinte Taine sunt singurele mijloace de împărtăşire a Harului. Ele sunt necesare oricărui creştin pentru mântuire și sunt următoarele[1]:

1. Botezul – este Taina prin care omul, prin întreita cufundare în apă şi prin rostirea formulei botezului de către săvârşitor, intră în starea harică, curăţindu-se de păcatul strămoşesc şi devenind membru al Bisericii. Taina Botezului a fost instituită de Mântuitorul Hristos înainte de Înălţarea Sa la Cer, prin cuvintele: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh!”(Matei 28, 19).
2. Mirungerea– este acea Taină prin care noul botezat, îndată după botez, primeşte harul Duhului Sfânt, spre a se întări şi spori în noua viaţă dobândită prin Botez. „Iar Cel Care ne întăreşte pe noi… şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a şi pecetluit pe noi” (II Corinteni 1, 21- 22).
3. Sfânta Euharistie (Împărtăşania)– este Taina prin care, sub forma pâinii şi a vinului, creştinul se împărtăşeşte cu înseşi Trupul şi Sângele Domnului, prezente în mod real prin prefacerea elementelor la jertfa euharistică de la Sfânta Liturghie. A fost instituită de Mântuitorul la Cina cea de Taină, atunci când luând pâinea a zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu…, apoi luând paharul şi mulţumind, a zis: Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.…” (Matei 26, 26-28).
4. Pocăinţa sau Mărturisirea– este Taina prin care creştinul, căindu-se de păcatele săvârşite şi mărturisindu-le înaintea duhovnicului, primeşte de la Dumnezeu, prin dezlegarea preotului, iertarea păcatelor. Această Taină a fost mai întâi făgăduită de Mântuitorul Apostolilor Săi: „Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în Cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în Cer” (Matei 18, 18), iar după Învierea Sa a fost instituită ca Taină, când a zis „Luaţi Duh Sfânt, cărora le veţi ierta păcatele se vor ierta lor; şi cărora le veţi ține vor fi ţinute” (Ioan 20, 22-23).
5. Taina Preoţiei– este Taina în care, prin punerea mâinilor episcopului şi prin rugăciune, harul divin se pogoară asupra unui candidat, sfinţindu-l şi aşezându-l într-o treaptă a ierarhiei bisericeşti. Instituirea Tainei s-a făcut de Mântuitorul după Învierea Sa din morţi: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, şi Eu vă trimit pe voi” (Ioan 20, 21-23).
6. Taina Cununiei – Taina prin care un bărbat şi o femeie, care s-au hotărât liber să trăiască împreună, primesc prin rugăciunile preotului harul divin care sfinţeşte legătura lor. Familia a fost întemeiată de Dumnezeu în Rai: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el”(Facere 2, 18).
7. Taina Sfântului Maslu– este acea Taină în care, prin rugăciunile preoţilor şi prin ungerea cu untdelemn sfinţit, se împărtăşeşte creştinilor bolnavi harul vindecării de bolile sufleteşti şi trupeşti, precum şi iertarea de păcate. Practicarea obişnuită a acestei Taine este arătată la Iacob 5, 14-15: „De este cineva bolnav între voi, să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru dânsul, ungându-l cu untdelemn întru numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav… şi se vor ierta lui”.

Dintre acestea, 4 sfinte Taine sunt absolut necesare pentru fiecare om: Taina Botezului, Taina Mirungerii – care la ortodocși se face îndată după Botez; Taina  Pocăinței și a Taina Sfintei Împărtășanii. Acestea sunt esențiale fiecărui om care vine în lume.

Mulți oameni cred că, atunci când preotul spune Taina Botezului, aici există ceva secret, ascuns în mod special de ochiul omului. Dar se spune taină deoarece în mod tainic participă Dumnezeu. Taină e Domnul! Prezența Lui! Dumnezeu ne pune la îndemâna noastră, a oamenilor păcătoși, tainele Sale și El Însuși participă în mod nevăzut, atunci când noi le săvârșim în forma văzută. Prin slujbele Bisericii, la care omul se deschide tainic în fața lui Dumnezeu și este disponibil de a i se face și de a face voia dumnezeiască, el primește daruri înalte.

Când se vorbește de sfintele Taine ale Bisericii, înțelegem pe cele șapte Taine, care sunt lucrări sfinte, mântuitoare, întemeiate de Domnul Iisus Hristos, prin care în mod nevăzut, se comunică celor ce se împărtășesc din ele harul mântuitor nevăzut. Părintele Dumitru Stăniloae, unul dintre cei mai mari teologi ai lumii ortodoxe, consideră Tainele Bisericii ca fiind „lucrări invizibile ale lui Hristos săvârşite prin acte vizibile, prin care se constituie Biserica şi care se săvârşesc în Biserică” ( Teologia Dogmatică Ortodoxă, volumul 3).

Tot ce se face ,,în Hristos și în Biserică, taină este”. Și, în același timp spunem că: fără Biserica lui Hristos, Ortodoxă, nu există Taina Botezului, Taina Mirungerii, Taina Cununiei, Taina Sfîntului Maslu, Taina Spovedaniei, Taina Sfintei Împărtășanii, Taina Preoției.

Rugăciunile Bisericii sunt pline de tainic prin participarea lumii nevăzute împreună cu lumea nevăzută. În fața fiecărui om care se roagă, în mod nevăzut se află Dumnezeu. E destul să deschizi ochii credinței și să vezi taina prezenței lui Dumnezeu în fiecare clipă, în orice loc, a lui Dumnezeu.

Sf. Iustin Popovici spune că ,,fiecare ,,Doamne, miluieşte” al Bisericii este o Taină. Deci în sens larg, tot ce se face în Biserică spre mântuire (!), nu spre „noroc”, este Taină și acolo este prezent Dumnezeu!”

Sfânta Liturghie este Taină. Sfânta Proscomedie este Taină. Sfințirea apei este o Taină. Orice rugăciune devine o Taină, atunci când Dumnezeu este chemat cu credință, sinceritate și smerenie.

Pe lângă importanța și necesitatea majoră și incomparabilă a celor sfinte șapte Taine ale Bisericii Creștin Ortodoxe definite ca canon, am dorit prin acest articol să accentuiez că: creștinul trebuie să participe într-un mod la fel de conștient și pregătit, nu doar la aceste Mari Taine, dar și la toate rugăciunile Bisericii și la rugăciunile particulare, deoarece în fața noastră este prezent Dumnezeu!

Preot Nicolai Boian

[1] (Arhid. Prof. Dr. Ioan Zăgrean, Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran​, Dogmatica ortodoxă. Manual pentru seminariile teologice​, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, pp. 49-53)