Succes și armonie
Cel mai mare succes al unui Om trebuie să fie următorul – și el este doar în raport cu Evanghelia – astăzi sunt mai bun ca ieri, mâine voi fi mai bun – prin pocăința de astăzi, iar mâine va fi doar în Împărăția lui Dumnezeu. Nu va fi un ,,mîine” în care să pot zice, ,,acum sunt destul de bun, de vrednic”. Dar este mereu un astăzi, în care mă văd păcătos, fără să renunț la bucurie, deoarece mereu este un mîine, în care cred și nădăjduiesc că, în Iisus Hristos, ,,mîine” voi în Rai.
Cea mai mare necesitate spirituală a omului, nu este găsirea echilibrului interior, nici armonizarea prin învățare sau sinhronizare cu natura sau alte exerciții yoghine, dar unirea cu Dumnezeu.
Acest Bine este singurul și unicul Adevăr, ce ne este arătat, din istoria, lucrarea, rezultatul, finalitatea, scopul și capacitatea Lui, de a fi veșnic și de Viață Făcător!
Deasemenea, Binele Suprem, în mod de minune, se coboară la noi, ba mai mult, ,,intră în noi, ontologic”!
Omul trebuie să lupte în special pentru a se schimba în bine, pentru a fi mai bun, dar nu pentru a ajunge, în mod exclusiv și expres, cu muncă sau fără, la careva succese materiale, legate de pămînt.
Prin bine, înțeleg doar un singur fapt: comuniunea cu Hristos! Nu facem fapte bune și de milostenie pentru a fi mai buni, dar pentru a fi mai aproape de Hristos și pentru ca Hristos, să trăiască cît mai intens în noi.
Zicea mitropolitul Antonie de Suroj, ,,să ne închipuim cum ar proceda Hristos, și să facem la fel: să avem totdeauna iubire milostivă!”
Nici un Dumnezeu, la nici un popor sau religie, nu permite ridicarea sau chiar unirea creaturii-omul, cu Divinitatea. Numai un Dumnezeu al iubirii absolute ar putea face asta! Și Sfînta Treime, Dumnezeul nostru, făcând sfat, a binevoit ca, a Doua Persoana, Fiul, să se întrupeze. Chenoza. Aici avem o coborâre în smerenie desăvârșită, a Domnului nostru, Iisus Hristos. Prin Iisus Hristos, tot omul poate să-și salveze sufletul, să devină dumnezeu după Har, un dumnezeu al vieții sale stapîndu-si patimile și pornirile rele, și va putea să poarte Împărăția Lui Dumnezeu înăuntrul său!
Fericirea este starea dorită de toți oamenii de pe pămînt. Asta e bine. Problema constă însă în definiția acesteia. Oamenii o definesc în mod diferit. Căpătarea stării de bucurie, mulțumire și fericire, este binele cel mai urmărit și mai dorit de toate ființele raționale, dar metodele și căile sunt diferite! Deaceea unii o găsesc, iar alții nu!
Concluzia rămîne aceeași: Binele și Fericirea, sunt legate de Dumnezeu! Măsura, cît de intens este El prezent în viața ta, îți acoperă toate cererile și necesitățile! În rest, toate bucuriile și fericire de pe pămînt, dacă sunt legate de trup-vor dispărea odată cu trupul, iar dacă sunt legate de suflet, vor dăinui împreună cu sufletul, în veșnicia fericită a lui Dumnezeu!
Actualitatea este următoarea: veșnicia se începe astăzi, acum!
,,Dacă nu cunosc pe Dumnezeu, dacă nu-L trãiesc în viaţa asta pe Dumnezeu, când mi se sfârşeşte sorocul meu pãmântesc şi mă despart de trup, o să rămân în întunericul în care sunt. Sfântul Simeon Noul Teolog zicea un lucru înfricoşător: “Cine n-a văzut pe Dumnezeu în viaţa asta nu-L va vedea nici în cealaltă”. Aici aş aduce cuvântul Sfântului Siluan: “Ţine-ţi mintea în iad, dar nu deznădăjdui”. Că zice Sfântul Siluan: “Nu vom deznădăjdui, cã milostiv este Dumnezeu”. Adicã, noi nu trebuie sã ne ascundem îndărătul unor închipuiri sau dorinţe de-ale noastre – “ei, las` că poate o să meargă şi aşa şi aşa”. Trebuie să ştim legea asta, ca lege cumplită: dacă nu Îl port acuma pe Dumnezeu, dacă nu-L văd acuma în viaţa mea pe Dumnezeu, nici dincolo de viaţa asta nu-L voi vedea”. (părintele Rafail Noica)
Preot Nicolai Boian
