Sub epitrahil se întâmplă cea mai mare minune

Un adevărat duhovnic va găsi întotdeauna cuvânt de mîngâiere pentru cel care se spovedește. Duhovnicul trebuie să aducă pentru cel împietrit și nepăsător – trezire, pentru pentru cel cu păcate mari – nădejde; pentru cel mândru – smerenie; pentru cel slab – întărire și înțelegere; pentru ca prin pocăința care se va aduce, fiecare să simtă lucrarea și bucuria lui Dumnezeu pentru el.

Mare și minunată este Taină Sfintei Spovedanii. Acolo, sub epitrahilul preoțesc, și omul și preotul se conving de lucrarea dumnezeiască care se săvârșește. Sub epitrahil se întâmplă cele mai mari minuni: schimbarea omului lăuntric, din răutate spre bine, din pierzare spre Înviere, de la moarte la Viață!

E mai de preț să poți a-ți vedea păcatele tale, personale, decât a vedea îngeri, spun sfinții părinți. Atunci când spui că îți pare rău de păcatul săvârșit, automat recunoști fapta ca fiind rea, și în concluzie, nu mai vrei să o repeți.

,,Este uşor, într-adevăr, să mă spovedesc că nu am postit în zilele rânduite, că nu mi-am făcut rugăciunile sau că m-am mâniat. Este un lucru diferit, totuşi, acela de a realiza dintr-o dată că am pângărit şi că mi-am pierdut frumuseţea sufletească, că sunt departe de adevărata mea casă, de adevărata mea viaţă, şi că ceva preţios, curat şi frumos a fost rupt fără speranţă în structura intimă a existenţei mele. Aceasta şi numai aceasta este pocăinţa, dorinţa adancă de a te reîntoarce, de a te înapoia, de a recăpăta căminul pierdut.” (Pr. Alexander Schmemann)

Această schimbare, din întuneric la Lumină, de la întinăciune la sfințenie, de la nepăsare la lucrare, este scopul vieții noastre.

Preot Nicolai Boian