Spovedania este momentul întâlnirii cu Dumnezeu. Este repetiție a Judecății
Spovedania este momentul întâlnirii cu Dumnezeu. E întâlnirea cu Împăratul și Creatorul tău. Te întâlnești cu Domnului Iisus Hristos, Cel Care S-a jertfit pentru tine, și în special pentru păcatele tale. Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat și Om adevărat în același timp, ne-a arătat că este posibilă mântuirea și salvarea sufletului nostru.
Dacă tu ai greșit, iar El te iubește în continuare cu nemărginită și neasemuită dragoste, ce îi vei spune cînd te vei întâlni cu El?! ,,Iartă-mă Doamne!” Cu aceasta trebuie să ne prezentăm înaintea Împăratului Hristos. Aceste cuvinte trebuie rostite cât mai des: ca suspin a inimii noastre, ca dovadă a păcătoșeniei noastre și ca încredințare și mărturisire că, Iisus Hristos e Domnul nostru. Și, mai ales la Taina Spovedaniei.
Taina Mărturisirii este repetiția Judecății inevitabile a lui Dumnezeu asupra ta. De aceea reiterez că, sub epitrahilul preotului, la sfânta spovedanie suntem înaintea Domnului, ,,Care nevăzut stă de față și primește mărturisirea noastră cea cu umilință”. (rugăciunea dinaintea spovedaniei)
,,Spovedește-te astăzi ca și cum ar fi ultima zi din viața ta”, ne îndeamnă Mitropolitul Antonie de Suroj. Dacă vei accepta că mâine poți muri, nu vei mai ascunde păcatele și nu te vei mai strădui să-ți faci o imagine bună sub epitrahil.
Spovedania este ușa spre Cer: deschide ușa să vezi Lumina! Forțează-te să te mărturisești complet, sincer, curat, fără sfială. Te-ai hotărât și gata. Ai spus păcatul și Domnul îl pironește pe Cruce. Ți-l iartă Domnul, ca Cel care are această putere. L-ai mărturisit cu umilință și nădăjde de îndreptare cu ajutorul Harului și păcatul spovedit se pierde în marea iubire a lui Dumnezeu.
Mai departe, străduie să nu-l repeți, să înlături prilejul, ocazia, firul care te leagă de păcat. Din următoarele 10 ocazii de păcat: să păcătuiești doar de 9 ori, apoi de 8 ori, apoi de 7 ori. Numaidecât spre curățire. Treptat vei birui. Luptă. Ai căzut – ridică-te! Iar ai căzut – iar ridică-te!
Odată s-au întâlnit doi părinți patericali.
- Ce mai faci părinte?
- Cad și mă ridic! Cad și mă ridic!
Asta e esențial dragi prieteni: să ne ridicăm și noi mereu: mâna lui Hristos stă întinsă spre noi!
preot Nicolai Boian