Smerenia, arta de a fi Om!

Omule, învață-te să te smerești,
De vrei ca liniștea să o găsești,
La inimă, ce-i rău – nu pune
Și nu-asculta de biata ,,lume”.

A te smeri, înseamnă a ierta:
Pe tine, pe dușman și pe prieten,
În fiecare zi cu zel a învăța,
Un drum din amintiri să-ți faci, mai neted.

Omule, învață-te să fii smerit:
În gînd, în vorbă și-n virtute,
Iubește să fii cucerit,
De multe taine, multe, mute!

A fi smerit, înseamnă a fi om,
Mereu, oriunde și oricând,
Să fii cu roade ca un pom,
Dar ca un miel, modest și blînd!

Smerenia – ea, te păzește
De boli, necazuri și ispită,
Cu bucurie te hrănește:
Devii o floare psamofită!

Omule, învață să te rogi cu dor,
Și-a mulțumi de tot ce ai,
Plecându-te spre Creator,
Cu capu-n jos, dar cu nădejdea-n Rai!

În viața aceasta, toți lovesc,
Cuvinte, așteptări, mânie,
Puternici sunt: cei ce primesc
Cu demnitate tot și nu cârtesc,
Și pe Hristos mereu slăvesc:
Ei sunt cu Har, și azi și mâine!

Preot Nicolai Boian

smerenie

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Share to Yandex

You may also like...

Lasă un răspuns