Să nu judecăm pe nimeni! Un gînd la Evanghelia vindecării slugii sutașului

Să nu judecăm pe nimeni! Un gînd la Evanghelia vindecării slugii sutașului

Am auzit cu toții în Evanghelia de astăzi, Evanghelia de la Matei
(VIII, 5-13):

,, În vremea aceea, Pe când intra Iisus în Capernaum s’a apropiat de El un sutaş, rugându-L şi zicând: „Doamne, servul meu zace slăbănog în casă, cumplit chinuindu-se“. Şi Iisus i-a zis: „Voi veni şi-l voi vindeca“. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci zi numai cu cuvântul şi servul meu se va tămădui. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun unuia: Du-te! şi se duce; şi altuia: Vino! şi vine; şi robului meu: Fă asta! şi face“. Auzind acestea, Iisus S’a minunat şi a zis celor ce veneau după El: „Adevăr vă grăiesc, nici în Israel, n’am aflat atâta credinţă! Şi vă spun Eu vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor şedea la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacob în împărăţia cerurilor, iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor“. Şi i-a zis Iisus sutaşului: „Du-te, să-ţi fie după cum ai crezut!“ Şi s’a însănătoşit servul său în ceasul acela.

Observați că sutașul nu era nici creștin, nici iudeu, nici grec, nici filosof, ca să să fie un țiutor fidel al unei legii religioase. Dar glasul conștiinței era viu în el. Legea naturală, a binelui și a răului, o înțelepciune avraamică, o încredere în puterea Atotstăpînirii a unui Creator, recunoscut în Persoana lui Iisus Hristos, și o explicație rațională a Proniei și Puterii dumnezeiești, au făcut ca să atragă mirarea, binecuvîntarea și ca urmarea, vindecarea, din partea lui Iisus.

Sutașul din Evanghelie era necunoscut, și pentru iudei și pentru ucenicii lui Iisus, și poate l-ar fi judecat cineva. Dar el s-a dovedit un om cu o credință deosebit de cuceritoare. Acea credință de care avem nevoie fiecare din noi, pentru a ne fi împlinită cererea: credința în Atotputernicia lui Dumnezeu !

Putem vorbi aici și despre credință și despre puterea lui Iisus, și despre simplitate, și despre cerere, dar vreau să accentuiez un moment.

Sutașul nu cunoștea pocăința, spovedania, iadul-ca răsplătire a răului, și totuși a fost bun. Cu atît mai mult, un creștin, botezat, mai rar dar împărtășit, nu trebuie judecat, încît așa cum spune Părintele Sofronie Saharov, ,,nu știi, cind și cum se va pocăi omul care greșește!”

Să nu judecăm pe nimeni, așa cum ne spune Sfântul Antonie cel Mare, „Celui ce nu știe să deosebească binele de rău, nu-i este îngăduit de-a judeca pe cei buni sau pe cei răi. Căci bun este omul care cunoaște pe Dumnezeu.”

Vă îndemn deci să luăm aminte la cuvintele Sfântului Nicolae Velimirovici:

„Hristos niciodată n-a făcut vreo observaţie asupra trupului vreunui om. El nu i-a spus lui Zaheu: „Cât eşti de mic!”, nici lui Iuda: „Cât eşti de urât!”, nici slăbănogului: „Cât eşti de slab!”, nici leprosului: „Cât de rău miroşi!” El a petrecut neîntrerupt cu realitatea din oameni, adică cu sufletele – căci sufletul le vorbea sufletelor, şi sufletul tămăduia şi ridica sufletele. De aceea, când îţi vorbeşte omul, nu te gândi la trupul lui, nu cerceta trupul lui, ci priveşte la sufletul lui, cercetează sufletul lui, deprinde-te cu sufletul lui – şi atunci îl vei înţelege!” și roagă-te pentru el, ca să nu cazi și tu în ispită !