Să nu devii rău, după cum ești provocat

Omul are două lupte mari sufletești în viața pământească: prima e un scop al vieții, dar care întîmpină dificultatea ei: din rău să devină bun; iar a doua este ca: din bun să nu devină rău. Ambele sunt la fel de dificile și la fel de importante.

Un om misionar a plecat într-o țară străină pentru a-și duce mesajul său. În prima zi de predică înflăcărată, l-au ascultat majoritatea orașului. A doua zi la fel. A trei-a: zi cea mai mare parte. Mesajul său era la fel de frumos și adevărat, dar oamenii au început a se împuțina. Cu toate acestea misionarul continua să propovăduiască. Nu-l mai asculta nimeni dar el vorbea cu aceeași frumuseșe și fidelitate. A vorbit 20 de ani. Într-o zi, o fetiță l-a întrebat ce face în centrul orașului. ,,Îmi spun predica și crezul meu în toată frumusețea și adevărul ei, de mai bine de 20 de ani”, a răspuns misionarul. Iar fetița l-a întrebat, ,,Dar de ce totuși îl spui de atîta timp, dacă nimeni nu te ascultă și nu doresc să se schimbe după mesajul tău?” Atunci misionarul a răspuns, ,,O spun pentru mine. Pentru a nu mă schimba eu!”

Viața aceasta nu e compusă doar din ceea ce ne dorim, din ceea ce muncim, sau din ceea ce ne străduim să facem. Întâmplările ei sunt radical diferite. Diavolul este cel care mereu atacă sufletul omului, pentru a-l înrobi, pentru a-i pierde liniștea și a-L îndepărta de Dumnezeu. O ceartă sau un necaz, o bucurie sau o laudă, o întîmplare sau o așteptare, vin toate cu dublu scop. Putem simplu să mulțumim Domnului și să rămânem la fel de echilibrați sufletește. Dar putem să avem altă atitudine: mândrie sau deznădejde; cîrtire, nemulțumire, egoism, sau sînge rece, împietrire, depășirea atribuțiilor.

Prietene drag de pretutindeni, ia aminte că viața în intensitatea ei, este sculptată de prezența Harului dumnezeiesc. Prezența sau lipsa Lui, îți croiește un anumit mod de viață, cu rezultatele ei. Măsura bucuriei este măsura Harului din tine și nu măsura succesului, a salariului sau a laudei. Viața noastră e darul lui Dumnezeu. Succesul nostru e darul lui Dumnezeu. Necazul nostru poate fi darul nostru, dacă știm a păstra buna prietenie cu Domnul în orice situație.

Dacă ai un necaz – mulțumește, ca ai și aici un motiv de a primi Harul bucuriei. E ocazia ta să îi dovedești lui Dumnezeu dragostea ta pentru El. Ispita te pune în situația de a alege! Aici poți demonstra înțelepciunea, răbdarea, virtutea. Deasemenea, ispita cu durerea ei, ne arată slăbiciunile noastre, lipsurile, patimile, dependențele, înclinațiile sufletești! În ispite ne putem căli sufletul! Să iubim puterea virtutei și Dumnezeu ne va trimite Harul Său! Ispita nu trebuie să ne facă mai reci, mai răi, mai dusșmănoși. Ea ar trebuie să ne facă doar mai atenți și mai conștienți de prezența diavolului în viața pămîntească.

,,Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul cu binele”. (Epistola către Romani 12, 21) Unii ușor se mântuiesc, alții ușor pierd mântuirea. Unii repede au iertat, au uitat și au înnoit viața sufletului. Iar alții își lăsa rănile mâniei, ale invidiei, mândriei, egoismului, să le fure Harul lui Dumnezeu.

,,Oamenii care au schimbat lumea, au fost cei pe care lumea nu i-a schimbat.” (Emil Cioran)

Dragi prieteni, ziua de astăzi a trecut, și de cea de mâine va trece! Nu răspundeți la rău cu rău. ,,Nu răspundeți cu rău la rău, ca astfel să fie doi oameni răi” ne îndeamnă Sf. Augustin. Luați cu voi gândul cel bun, fiți binevoitori! Păstrați faptele bune cu smerenie, atenție, rugăciune, milă și iertare! Păstrați-vă buni că lupta noastră nu este împotriva omului rău, dar împotriva răului din noi, apoi a răului din celălalt.

,,10. Fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui.

11. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.
12. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.
13. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare.
14. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,
15. Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii.
16. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului.
17. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.
18. Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii.” (Epistola către Efeseni, cap. 6)

Cu gânduri bune, preot Nicolai Boian