Să ne rugăm pentru timp de pocăință

Noi toți ne rugăm pentru timpuri bune, ușoare, fără război, necazuri, sărăcie și suferințe. Este foarte bine. Dar noi cerem aceste timpuri pentru a continua să trăim în păcate. Iar asta deja nu este pentru salvarea sufletului nostru. Noi continuăm să cerem timpul pentru călătorii, pentru distracții, pentru beții și desfrânări. Este foarte bine să ne rugăm, dar să cerem de la Dumnezeu iertare de păcate, să cerem timpul pentru pocăință și fapte bune. Atunci cu adevărat Dumnezeu se va bucura de ruga noastră și ne va dărui toată posibilitatea să îi aducem laudă.

Să cerem de la Bunul Dumnezeu timp pașnic pentru a citi Sfînta Evanghelie, pentru a participa la Sfînta Liturghie, pentru a ne educa copiii, pentru viață în virtute. Altfel, ce valoare mai are timpul care e plin de patimi, violență, necredință și indiferență?!

Hristos S-a născut în exil. A fost batjocorit de slujitorii templului. El, Dumnezeu, a fost răstignit chiar pe timp de pace, de conaționalii Săi, iar noi, păcătoșii, ne dorim tot confortul.  Frica cea mai mare este față de oamenii indiferenți, fără frică de Dumnezeu; de duhurile răutății. Mulți dintre noi se tem de război și boală, dar să ne înfricoșăm de necredință, de egoism, de biserici deschise și goale; de mii de cărți duhovnicești care nu sunt citite; de tineretul lipsit de bună educație; de credința goală, fățarnică, după necesitate. Să ne temem de întâlnirea cu Dumnezeu; la întâlnirea cu oamenii are Dumnezeu grijă de noi, dacă suntem fiii Lui.

Preot Nicolai Boian