Să ne rugăm cu textele sacre dar și cu cuvinte proprii!

,,Mare armă e rugăciunea, ne spune Sf. Ioan Gură de Aur. Ea e vistierie neîmpuţinată, bogăţie niciodată cheltuită, liman neînvălurat, pricină de linişte! Rădăcină, izvor şi mamă a mii şi mii de bunătăţi! Este mai puternică şi decât puterea împărătească. Şi ceea ce n-a putut bogăţia, mulţimea slujitorilor, ştiinţa doctorilor şi mărirea împărătească, poate de multe ori rugăciunea unui sărac, a unuia care n-are de nici unele.”

Rugați-vă neîncetat!” (I Epistolă către Tesaloniceni, 5, 17)

Să curgă rugăciune din inimă asemeni unui dialog între doi îndrăgostiți! Cuvintele se lasă dulci, șoptite, adesea tăcute dar lucrătoare și prezente! Între doi îndrăgostiți și tăcerea e dialog, deoarece atunci vorbesc sufletele! De altfel rugăciunile pe care le avem scrise în cărți, sunt o propunere pentru noi, cum să vorbim cu Dumnezeu! Citind rugăciunile din cărțile sfinte trebuie să le trăim ca fiind ale noastre, personale și personalizate, ele fiind glasul interiorului nostru, din acel moment! De multe ori sfinții mărturisesc ,,Cuvintele psalmului au devenit strigarea mea!”

Și încă mai mult: îndemnul meu este să vă rugați și cu cuvinte și rostiri proprii. Și nu este numai îndemnul meu, dar am observat pe experiența proprie că atunci cînd te rogi cu atenție și sinceritate, pe alocuri simți o necesitate ca să mai pui un cuvînt de la tine în rugăciunile personale. Nu pentru a desăvîrși textul sacru, nu pentru a-l schimba sau completa, dar pentru că simți, această rugăciune este despre tine. Să vă rugați mai des și mai mult, și cu cuvinte proprii!

Citiți rugăciunile din cărțile sfinte, apoi după finisarea rugăciunii din carte, rugați-vă lui Dumnezeu, Maicii Domnului și Sfinților, cu cuvinte proprii. Adăugați la textul rugăciunii din carte, trăiri și mișcări ale inimii, mai ales cînd simți acest lucru necesar! Învață-te a vorbi toată vremea cu Dumnezeu! Dar nu uita drag creștin, nu prefă rugăciunea ta în violență, cerere decisivă și concretă: încrede-te în Dumnezeu, El știe mai bine ce ai nevoie! Tu spune-i lui Dumnezeu tot păsul tău, durerea, necesitatea, dorința ta, fără inteligență și cuvinte sofisticate, cu evlavie, cu credință și lăsîndu-te în Voia cea Înțeleaptă a lui Dumnezeu!

Sfîntul Macarie spune: ,,Domnul vede cît de sincer iți doresti binele acesta… și ți-l trimite”. Sfîntul Teofan Zăvorîtul, un mare profesor în știința rugăciunii, recomandă rugăciunea cu cuvintele proprii întrucît ea face să se încălzească inima. ,,Iar rugaciunea impotriva racirii inimii ne, spune Sf. Teofan Zăvorîtul, să o faci, cu cuvîntul tău, înainte de pravila și dupa pravila…, ca si cum aduci inaintea feței Lui un suflet mort: “Vezi , Doamne, cum este sufletul meu! Zi, așadar, un cuvânt și se va vindeca!” Cu aceleași cuvinte și în timpul zilei să I te adresezi mai des lui Dumnezeu.”

Fii parte din rugăciune

Atunci cînd adaugi cuvintele tale, după sau la un loc anume în rugăciune, îți sporești atenția, îți pleci sufletul, îți încălzești inima, îți ocupi mintea cu acestea, te umilești, te smerești, te curățești! Acestea toate, în cazul cînd tu intri în esența rugăciunii, cînd îți atribui ție starea rugăciunii și trăiești în mod subiectiv, impactul sfințitor care curge din predarea în voia lui Dumnezeu!

Nu te limita doar la rugăciune proprie

Dragi cititori, este bine să ne deschidem inima și să vorbim cu Dumnezeu, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să exculdem Acatiste, Paraclise, Canoane, Rugăciunile de Dimineață, de Seară, sau alte pravile din viața noastră. Firea noastră, inima și gîndurile nu știu ce să ceară de la Dumnezeu tot ce ne este de folos, ,,Nu stiti ce cereți!” (Luca X, 38). Nu îndemn pe nimeni să excludă sau să înlocuiască pravila zilei cu rugăciuni alcătuite din cuvinte proprii. Eu vă pun accentul pe rugăciunea sfinților, și cînd este cazul, doar în rugăciunea privată, să vă deschideți inima și să o lăsați să-și verse toate cuvintele înaintea Domnului.

Rugăciunile alcătuite de Sfinții sunt pe primul loc și vitale pentru mîntuire și viața sufletului. Sfinții, sunt acei oameni care au trecut treptele desăvîrșirii, au biruit păcatul și firea înclinată spre neascultare de Dumnezeu, s-au urcat asupra patimilor, s-au desprins de materie și au căpătat o inimă curată, în care se poate sălășlui Duhul Sfînt. Așadar, prin rugăciunile din cărți, noi sesizăm toate părțile sufletești și antrenăm toată ființa în Dialogul cu Dumnezeu.

“Nu fii nepăsător. Roagă-te cât poţi mai frecvent şi mai fervent. Rugaţi-va, forţaţi-va să faceţi acest lucru, pentru că Împărăţia Lui Dumnezeu se ia cu forţă. Niciodată n-o vei atinge fără să te forţezi.” Sf. Inochentie de Kamceatca

„Mâinile la muncă, mintea și inima la Dumnezeu.” Sf. Teofan Zăvorîtul

„Cine iubeşte pe Domnul, acela îşi aduce aminte întotdeauna de El, iar aducerea-aminte de Dumnezeu naşte rugăciunea”. Sf. Siluan Atonitul

„Cu Dumnezeu nu-i nevoie să fii politicos; pur şi simplu, varsă-ţi inima ta în faţa Lui.” Părintele Sofronie Saharov

Să învățăm a ne ruga, în fiecare zi!

preot Nicolai Boian