Raiul este Hristos. Scopul nostru nu e Raiul dar Hristos

Scopul creștinilor adevărați nu este de a ajunge în Rai. Nici fericirea raiului. Nici nemurirea. Suntem într-o călătorie, desigur, dar nu avem ca destinație, un loc anume, o stare sau un punct, dar o Persoană. Ținta noastră e Hristos. Hristos e Raiul. Comuniunea cu El este rai. 

Pentru noi creștinii, destinația acestei vieți este să ne apropiem de Dumnezeu-Sfinta Treime. Chemați de Tatăl, prin Iisus Hristos, în Duhul Sfînt, Îl cunoaștem pe Dumnezeu, cât El ni se descoperă nouă, după puterea noastră. 

Dacă Hristos va locui în tine vei simți toată bucuria, fericirea, nădejdea, siguranța și împlinirea. De aceea spune Sf. Evanghelia că Împărăția Cerurilor, adică Împărăția Fericirii dumnezeiești, ,,se află înlăuntrul vostru” (Luca 17, 21) şi „se ia prin stăruinţă şi cei ce se silesc pun mână pe ea” (Matei 11, 12). 

În Biserica lui Hristos, dragostea devine rugăciune și aceasta unește! Și atunci, Dumnezeu coboară Harul Său, fără de Care nu putem dobândi nimic! ,,Toate le pot prin Iisus Hristos, Cel care mă întărește!” (Filipeni 4, 13) și în același timp ,, Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.” (Ioan 15, 5)

Iisus Hristos este cel mai devotat prieten: El stă în om pînă la moarte: pînă ce omul Îl răstignește. Hristos moare pe cruce în sufletul omului păcătos! Dar în același timp, înviază și este Viu, prin Dragoste! Este mereu gata să reînvieze în orice suflet deschis! Așadar, Dumnezeu, Care este Dragoste, nu moare niciodată; El este Veșnic Viu prin Dragostea Treimică, care este veșnică. Și, deasemenea, Dumnezeu poate învia în sufletul omului, prin pocăința și dragostea acestuia! Omul care se separă sau nu se identifică cu Dragostea, acesta moare! Viu fiind cu trupul este mort sufletește și mort fiind cu trupul este viu, în veșnicie! Omul în care ființează Dragostea în viața aceasta, este viu pentru totdeauna!

Dumnezeu lucrează. Mereu. Veșnic. Chiar cînd tu nu simți, nu vezi, nu auzi, nu înțelegi, Dumnezeu lucrează (spre) binele tău. Nouă ne rămâne și avem frumoasa calitate de a crede, de a avea încredere în Dumnezeu. Necredința dezechilibrează înțelepciunea. Atât timp cât știi că Dumnezeu este cu tine, este lângă tine, nu-ți voiește răul ci binele, de ce trebuie să te întristezi și să deznădăjduiești!? Așadar spunem că fără Dumnezeu trăim iadul, iar cu Dumnezeu experiem raiul.

Hristos este Raiul. Raiul este Binele. Binele este viața în Dragoste. Dumnezeu este Dragoste. Cel care lucrează dragostea se află în Dumnezeu. ,,Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui.” (Ioan 14, 21)

Călătoria spre Dumnezeu începe cu Sfântul Botez, când se face ,,logodirea duhului cu Dumnezeu” (rugăciunea de la Botez). Prin Taina Sfântului Botez, în apă și în Duhul Sfânt ca unire cu Hristos Cel Răstignit și Înviat, primim nu numai iertarea păcatelor, ci și harul înfierii, întrucât „celor câți L-au primit (pe Hristos), care cred în Numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut” (Ioan 1, 12-13). „Botezul pune pe primitorul lui în relație intimă nu numai cu Hristos, ci cu întreaga Sfântă Treime, căci Hristos este Fiul Tatălui și ne face și pe noi, în Sine, fii ai Tatălui, eliberându-ne de robia stihiilor impersonale și a patimilor”. (Notă: Preot prof. dr. Dumitru STĂNILOAE, Teologia Dogmatică Ortodoxă, ediția a II-a, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București 1997, vol. III, p. 42)

Fiind botezați, urmăm calea spre Dumnezeu prin fapte bune și dragostea creștină.

Noi, oamenii, facem binele: nu ca să-L îndatorăm pe Dumnezeu, dar pentru că Îl iubim! În iubire ne facem cetățeni ai raiului. Nu facem binele să Îi cerem lui Dumnezeu ceva în schimb, să reproșăm sau să căpătăm drepturi, dar pur și simplu,  pentru că dorim să ne arătăm dragoastea noastră față de Domnul. Și, în rezultat, ne unim cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Iată aici este fericirea!  Faptele bune, nevoința, rugăciunea, sunt mijloc de dobândire a Duhului Sfânt, prin Care ne unim cu Dumnezeu. ,,În dobândirea acestui Duh a lui Dumnezeu constă adevăratul ţel al vieţii noastre creştine, în timp ce rugăciunea, privegherea, postul, milostenia şi alte virtuţi creştineşti lucrate în numele lui Hristos sunt doar mijloacele pentru dobândirea Duhului lui Dumnezeu.” (Sf. Serafim de Sarov)

,,În momentul de faţă, continuă Sf. Serafim, din pricina răcelii noastre aproape universale de sfânta noastră credinţă în Domnul nostru Iisus Hristos şi din pricina indiferenţei noastre faţă de lucrarea Dumnezeieştii Sale Providenţe în noi şi a comuniunii omului cu Dumnezeu, noi am mers până acolo încât, se poate spune că aproape că am părăsit adevărata viaţă creştină.” Lumea de astăzi pune accent pe pace, bunăstare, fericire, morală, bunătate, dar toate acestea sunt fără Hristos, și de aceea ele toate sunt goale. Pace nu există pe pământ, omul este nefericit, bunătatea este înlocuită de interes și morala e lipsită de viață.

„Oamenii depărtați de Dumnezeu sunt cei mai nefericiți din lume și în viața aceasta și în cea viitoare, cea veșnică”, spune Sf. Paisie Aghioritul. Iar Sf. Porfirie Capsocalivitul definește: „Hristos este bucuria, lumina cea adevărată, fericirea. Hristos este nădejdea noastră. Legătura cu Hristos este iubire, este dragoste, este înflăcărare, este dorinţă arzătoare după cele dumnezeieşti. Hristos este totul. El este iubirea noastră, El este dragostea noastră.”

Toate sensurile se împlinesc în Hristos. Acesta este barometrul fericirii, puterii, păcii și vieții tale: Hristos!

Preot Nicolai Boian