Pe crucea răbdării ne răstignim patimile și egoismul

Răbdarea, urcuș tainic. Mare virtute. Este o soră geamănă a dragostei. ,,Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus”. (Apocalipsa 14, 12) Dacă nu ar fi răbdarea – nu ar fi nici viața pe pământ, nici succes, nici educație. Nu ar fi Mame și nici Părinți. Dacă Dumnezeu nu ar avea răbdare cu noi, nici noi nu eram! Răbdarea nu mereu e însoțită de bucurie, dar înțelepciunea ei, mereu sfințește.

Peste tot unde este dragoste trebuie și răbdare. O răbdare cu dragostea este o cruce frumoasă. O Cruce grea, dar dulce. O Cruce a Învierii. Pe această cruce se răstignesc toate patimile noastre dar mai ales egoismul și mândria.

În răbdare se ascunde smerenia – ,,mierea” lui Dumnezeu!

A fi răbdător în Domnul, înseamnă a fi mereu cu rugăciune, cu înțelepciune și doritor de bine. ,,Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire.” (Efeseni 4, 2) Răbdarea în Domnul exclude total cârtirea, ura, răutatea, răzbunarea, viclenia, bârfa, clevetirea, iritarea, tristețea, supărarea, deznădejdea. Răbdarea alungă mânia, răzbunarea, mândria, răutatea.

Răbdarea cu înțelepciune și rugăciune, este un mare dar dumnezeiesc. Poate fi răbdare fără rost; dar este și răbdare aducătoare de nădejde. Harul lui Dumnezeu coboară în inima curată de viclenie.

Răbdarea cea bună curge din credința adevărată în Dumnezeu cel Atoatevăzător! Toți au răbdare: unii își rabdă suferința păcatelor lor; alții rabdă înfrânarea postului, osteneala rugăciunii, jertfa iubirii. Primii o fac de nevoie, ai doilea o fac cu bucurie, spre folosul lor sufletesc și spre bucuria Domnului, Cel Îndelung Răbdător, pentru noi Pilduitor, și de răsplata pentru răbdare Dăruitor! ,,Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea (de patimi) şi urmează dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea.” (Timotei 6, 11)

Preot Nicolai Boian