Omule, nu ai voie să crezi că ești singur!
Omule, nu ai voie să crezi că ești singur! Nu ești singur! Sufletul tău nu e singur, poate doar e bolnav!
Omul în singurătate se pierde. El nu e făcut să fie singur, dar în comuniune. Atunci când omul se simte singur, cade în deznădejde. Deznădejdea aduce suferință și moarte. Omul însingurat este un om fără sprijin, care stă în bătaia vîntului. De cele mai multe ori vîntul este răutăcios, deoarece e o lucrare a celui rău, care ,,caută pe cine să înghită”.
De la început a făcut Dumnezeu bărbat și femeie! Astăzi, bărbații pleacă peste hotare și soțiile rămân singure. Soțiile pleacă de acasă și bărbații rămîn singuri. Bărbații sunt predispuși mai repede și într-o formă mai gravă, în condiția de a fi singuri: de a se simți însingurați! Lipsa aprecierii și a comunicării, sunt cauze care duc la însingurare. De exemplu călugării, nu sunt căsătoriți nici nu locuiesc cu rudele, dar ei nu sunt însingurați! Călugărul se topește de dor și este înghițit de gol, dacă nu se unește cu Dumnezeu, dacă nu comunică cu El, în fiecare clipă!
Opusul singurătății este comuniunea, comunicarea, dialogul dragostei! Lipsa uneia dintre aceste cauze, duce la izolarea omului în sinele însingurat care e periculos! În acest fel, omul se poate simți singur și în familie, la serviciu, în oraș, în mijlocul oamenilor! Această lipsă de comuniune, comunicare și dragoste, umple sufletul de putregai, care începe să se sinucidă prin beție, droguri, desfrînare, deznădejde, patimi!
Omule, nu ai voie să fii singur, să crezi că ești singur! Singurătatea ucide, comuniunea naște viață!
Comunicați cu cei dragi, cu vecinii, cu prietenii! Vorbiți cu necunoscuți! Și mai ales, vorbiți cu Dumnezeu!
El, Dumnezeu, este pretutindeni! El, dăruindu-Se pe Sine, vine în relația ta, în viața ta, în inima ta! Iar El, Dumnezeu, ,,Dragoste este”! Cel care iubește nu poate fi singur! Un om îndrăgostit, ajunge să iubească florile, marea, copacii, diminețile, toamna, greierii! Un om îndrăgostit de Dumnezeu, ajunge să iubească totul și nimic nu îi știrbește din bucuria de a iubi! El iubește familia, casa, țara, duminicile, serviciul, prietenii, dușmanii, bolile, lecțiile dureroase de viață, toate văzîndu-le a fi daruri de la Dumnezeu! Deoarece le vede prin dragoste! Dragostea transformă viața în dar!
Omule, nu ai voie să crezi că ești singur! Nu ești singur! Sufletul tău nu e singur, poate doar e bolnav! Nu ești singur, Dumnezeu te iubește!
Preot Nicolai Boian
