Omul simplu poartă bucurie

Cu cât mai multe avem în viața materială – bucuria scade. Oare de ce? Probabil, pentru că permitem ca, obiectele sau emoțiile din jurul nostru să ne împovăreze. Obiecte care ne aparțin și care nu. Povara aduce dependență, legătură. Cu toate acestea, omul sărac este liber? Nu. Omul simplu și mulțumit, care nu are invidie și cârtire, iată acesta este pornit spre o pace interioară statornică.

Suntem legați, dependenți, de ceea ce avem. Le purtăm de grijă. Le păzim. Le ferim. Le idolatrizăm. Și în final, în locul Dumnezeului Celui Viu și Nevăzut, ne facem dumnezei văzuți și morți din cele pe care le avem sau care le dorim.

Pe altă parte, suntem legați de lucrurile materiale pe care nu le avem. Ni le dorim. Le căutăm. Le invidiem dacă le găsim la alții. Iarăsi suntem împovărați!

Dar trebuie să știm că tot darul cel bun este de la Dumnezeu. Și darul cel bun e legat de suflet: toate celelalte sunt trecătoare, muritoare, perisabile.

Am fost recent și am împărtășit o fată fără picioare din naștere, în vîrstă de 30 de ani. Mereu echilibrată, mulțumitoare, zâmbitoare. A știut când pleacă la Domnul. Asculta muzică clasică. Citea psaltirea. Era comunicabilă, sociabilă. Ziceam că ea este nefericită dar ea ne numea pe noi nefericiți că nu avem liniște și pace. Câte nu și-ar fi dorit această domnișoară pe care nu le avea și totuși, ea era persoana care încuraja pe toți și transmitea pace.

Dragilor, să învățăm a fi mai simpli. Omul cu smerenie este în legătură directă cu Dumnezeu, de unde primește toate cele necesare, fiecare la timpul său. Fii muncitor, perseverent, harnic dar fără violență: toate cu Voia lui Dumnezeu.

Omul simplu poartă bucurie; el simte viața cu toate bucuriile ei. Omul mândru, orgolios, vicios și cu răutate, simte viața ca o scară dificil de urcat, care nu duce nicăieri.

Preot Nicolai Boian