O notă asupra Conferinței Ştiinţifice, Naţionale „BISERICA ORTODOXĂ DIN MOLDOVA ŞI STATUL. CREDINŢĂ ŞI CUNOAŞTERE”. 25 ani de independență

„BISERICA ORTODOXĂ DIN MOLDOVA ŞI STATUL. CREDINŢĂ ŞI CUNOAŞTERE”, a fost o conferință sugestivă, cu un titlu frumos la auz și bogat în sens, care ne ilustrează două căi vii, favorizînd o alegere spre împlinire și desăvîrșire.

Conferința a avut loc la Chișinău, într-o sală frumoasă a Academiei de Științe a Republicii Moldova, fiind onorată de prezența Ierarhiei locale, bisericești, superioară și de conducerea Academiei. Asemenea au fost reprezentanți de la Ministerul Educației, Curtea Constituțională, Academia de Teologie Ortodoxă, Institutul de Istorie, Universitatea de Stat, Muzeul Național de Istorie, și de la cîteva facultăți.

Deschiderea a fost caldă prin Cuvîntul de salut a Înaltpreasfințitului Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și a Întregii Moldove, cuprinzînd o sinteză statistică și un îndemn spre lucrare tuturor, întrucît fiii Bisericii sunt fiii păcii, ai armoniei, ai înțelegerii și sunt cei care în majoritatea cazurilor, dețin adevăratele soluții pentru mai multe probleme de diferit ordin. În acest fel, Biserica în Republica Moldova a avut și are un rol imortant în păstrarea identinății naționale.

Biserica Ortodoxă din Moldova, în 25 ani de independență a Republicii Moldova, a devenit mai eficientă și glasul Ei mai auzit, prin cei peste 1300 de slujitori,  hirotoniți de Înaltpreasfințitul Vladimir, ,,Tată al Bisericii noastre și un Fiu al neamului nostru” cum a menționat Părintele Vadim Cheibaș, Secretarul Mitropoliei.

Asemenea Cuvîntul din început al Domnului Președinte al Academiei, Gh. Duca, a fost unul vioi, luminat de o nădejde în o Biserică lucrătoare, bucuros pentru colaborare și deschis pentru cooperare cu Biserica și în viitor. Consider o generalitate constructivă și un lucru pilduitor, ca un Conducător, atît bisericesc, dar nu în ultimul rînd și laic, să fie un transmițător de Adevăr, ca un far pe munte.

Mi-a plăcut pledoaria Înalpreasfințitului Sava, Arhiepiscop de Tiraspol și Dubăsari, consistentă, umplută cu argumente practice, contemporane și actuale, accentuînd multidimensional și identificînd Biserica, ca un organ esențial al Statului și cauză foarte importantă a existenței unui stat. Chiar dacă a fost în limba rusă și nu în cea de stat, (în limba Sf. Cneaz Vladimir, cum a menționat Înaltpreasfinția Sa ! ) discursul și-a făcut cale spre o înțelegere dezvoltată.

A fost frumos mesajul Ministerului de Educație, de a face apel și de a ne inspira în educație din viața sfîntă a Bisericii și din Biblie, dar ar fi mai frumos și este chemat Ministerul, de a aplica această metodă, în realitatea de zi cu, în viața socială. Educatia sa fie  prin prisma valorilor creștine, dar izvorînd acest îndemn, ,,practic” și din atelierul Ministerului.

La unii vorbitori am întrezărit o cunoaștere nuanțată, cu deosebit respect față de Biserică, dar numai ca față de ,,o instituție culturală, moralizatoare”, o atitudine  nu nihilistă,  dar fără credința că Dumnezeu este scopul suprem și obiectul primordial al cunoașterii iar aceasta se face prin fapte, prin pocăință și prin smerenie, dar nu prin formule geniale, constituționale sau sociale, care ar da o pace perisabilă, vremelnică.

S-au făcut auzite mai multe exemple de țări în care toate religiile sunt pe același picior de egalitate, or Țara noastră, cît și alte țări, sunt majoritar-creștin-ortodoxe. În același timp, nu putem afirma că există două adevăruri spuse odată, despre același subiect.

Eu sunt convins că Religia creștin-ortodoxă este unica, cea adevărată, și e mai frumos exemplul clasic, plin de tradiționalitate, de sfințenie decît alte exemple de avînt spre antropocentrism și secularism. Nu accept că sunt egal cu alte religii, deorece Adevărul este numai în religia mea, creștin-ortodoxă, și acest Adevăr aparține Bisericii lui Iisus Hristos Cel Înviat, Om adevărat și Dumnezeu adevărat.

În fond, oamenii de știință ai Republicii Moldova, care au prezentat astăzi rapoarte, aș menționa pe Dl. Victor Țvircun, coordonator al Secției Științe Umanistice și Arte al AȘM, cît și alți membri ai Academiei,  sunt foarte inteligenți, exhaustivi în expunere, credincioși, amabili și experimentați, buni istorici și buni oratori.

Aș mai zice întărind cele spuse că nu trebuie de separat ,,credința” – a Bisericii, a preoților, a credincioșilor și ,,cunoașterea” – a Academiei de Științe, a savanților, a oamenilor de știință. Credința să fie cea care aduce nădejde mîntuitoare iar cunoașterea aplicată să aducă un singur rod: dragostea față de Dumnezeu și dragostea față de oameni. Ele pot fi împreună, la același om, mergînd de mînă pentru un scop bun comun.

Vreau să adaog că îmi pare mai frumos să ne exprimăm în discursuri, rapoarte, predici, cu cuvîntul ,,persoană”, în loc de cuvîntul ,,individ”. ,,Individ” mă duce cu gîndul la egoism, la singular, pe cînd ,,persoană”, îmi crează o stare de cinste față de om, omul care din persoană, în relații interumane, poade deveni ,,personalitate”.

Conferința a fost una binevenită, constructivă, inedită, cu multe  gînduri, soluții, noi, cu o mulțime de idei complementare, pozitive. Conferința a fost un panou informativ care a pus în reflectoare, activitățile bogate ale Bisericii, ale Statului și ale Academiei de Științe a Republicii Moldova, indirect pledînd pentru o simfonie plină de acuratețe și respect reciproc.

Este lăudabil faptul că Biserica este deschisă pentru colaborare cu alte domenii, știrbind stereotipurile, precum că Biserica este anacronică, învechită, demodată.

Asemenea este îmbucurătoare simpatia Academiei față de Biserică și slujitorii ei; votul de încredere pe care Academia îl acordă Bisericii și recunoștința care se împărtășește preoților-cercetători.

Să tindem spre cunoaștere, ca o apropiere de Adevăr, dar să nu schimbăm niciodată, locul principal și unic al lui Dumnezeu, din viața noastră, El fiind singura cunoaștere care dăruiește Viața.

Preot Nicolai Boian. 11.10.2016