O naștere de copil poate aduce încă un înger în lume, iar un avort: două suflete în iad
Sfântul Ioan Botezătorul ne este model de sfințenie, câștigată prin înfrânare și rugăciune. El a fost ales de Dumnezeu, pentru a-L boteza pe Mântuitorul Iisus Hristos și a vesti venirea Lui imediată. ,,Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan. Şi bucurie şi veselie vei avea şi, de naşterea lui, mulţi se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească Domnului un popor pregătit. (Evanghelia după Luca, 1, 13-17)
De nașterea lui este legat un moment interesant și revelator pe care doresc a vi-l arăta, care ne arată viața pruncilor din burta mamei, și care este relatat în Sfânta Evanghelie.
,,Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda. Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt, Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.” (Evanghelia după Luca, 1, 39-42)
Așadar, mare păcat fac cei care săvârșesc avorturi. Omoară ființe vii, înțelegătoare, nevinovate, cu suflet. Pruncul este suflet viu din momentul zămislirii sale. De atunci, el doar începe a se dezvolta, a crește. A purta copii în burtă este mare dar și în același timp, și responsabilitate. Este bucurie, dar și muncă. Este jertfă, dar și răsplată. Poate fi o alegere și în acest caz; o naștere de copil poate aduce încă un înger în lume, iar un avort, poate duce cel puțin două suflete în iad. Nașterea de copii este un lucru nobil. Este o cale de mântuire; având în vedere că cel mai mare efort se face deja: nașterea și creșterea de mulți copii; rămâne să parcurgem viața fără păcate mari, care ne-ar osândi.
Copilul în burta mamei simte tot: bucurie, tristețe, mângâiere, ură, dor, așteptare, frică, sfințenie, satanism, rugăciune, muzică, adrenalină, depresie, liniște. Toate acestea ajută la formarea sau distrugerea lui ca viitoare personalitate.
Educația copilului se începe din burta mamei. Să oferim copiilor lucruri frumoase, sfinte, virtuoase, care apoi să aducă bucurie, nouă și întregii societăți.
preot Nicolai Boian
