Nu te teme să te doară atunci cînd ești rănit: atunci nu te doare sufletul, te doare păcatul din tine!
Credința noastră este foarte fină. ,,Trebuie să fii poet în a o descoperi” spunea Sf. Porfirie și deasemenea, cred, trebuie să fii poet în a o simți și în a putea preschimba durerea în cîntec.
Granița între rău și bine este cel mai subțire lucru de pe pămînt, avînd în vedere că binele și răul are forme variate de definiție și acțiune. Hotarul între durere și biruință este sensibil.
Totuși, finețea dumnezeiască, o cîștigă doar o categorie de oameni, cei care fac cel mai greu lucru: care poartă mereu o durere în inimă.
Este adevărat că credința creștină este prin excelență și inedit, o credință a bucuriei, dar, numai prin durere poate omul să cunoască și să simtă, iertarea lui Dumnezeu, care unge ca un balsam, inima celui smerit.
Să te doară pentru aproapele tău, să pui umărul să duci din dificultatea lui! Poate și: să nu știe el, dar să știi tu, că i-ai făcut un pic viața mai ușoară!
Te doare că a pătimit Hristos! Te doare că ești păcătos! Te doare că nu te poți ridica mereu. Te doare pentru păcatul fratelui tău. Te doare pentru că te-a întristat cineva din orgoliul său: te doare smerenia!
Aceste dureri sunt operații care îndepărtează infecția răutății!
Să știți că, răutatea, tot aduce durere, dar e o durere fără de voie, și acest chin, duce spre moarte; pe cînd durerea de bună voie, asemenea ca și Hristos cînd ducea Crucea, este drumul adevărat spre Înviere!
Această durere dragi cititori, nu vă distruge, dar vă întărește sufletul, vă dăruiește bucurie, Har și iertare de păcate!
Nu vă temeți să vă doară cînd cineva vă blestemă, vă ponegrește, vă urăște, vă bîrfeste! Atunci nu te doare sufletul: te doare păcatul din tine! Fiecare păcat strigă cînd este rănit! Numai păcatul strigă! Mîndria se răzbună! Invidia bîrfește, clevetește! Egoismul nu rabdă suferința! Împietrirea inimii exteriorizează veninul neiertări! Lăcomia te dojenește cînd faci milostenie! Cînd, smerenia, venită prin și din diferite cauze, atinge păcatul, el, păcatul, strigă! Loviți-l atunci și fugăriți-l din cămara sufletului!
Iar dragostea e liniște, recunoștință, mulțumire, credință, nădejde, certitudine, ajutor!
Dragoste lucrează în tăcere, fără reclame sau recompense, ea doar există!
preot Nicolai Boian
