Nu te avînta în iubiri mărețe; începe a iubi simplu, curat, urcînd de pe primele trepte! Trei urcușuri ale dragostei

Nu te avînta în iubiri mari, mărețe, grandioase; începe a iubi simplu, curat, urcînd chiar de pe primele trepte. Atunci cînd sari peste primele scări și te avînți direct în vîrful muntelui, ai riscul să îți pară calea  anevoiasă, dificilă sau chiar imposibilă. Iubirea rămîne la nivel de cultură, de impresie și viața ei rămîne virtuală.

Cunoștințele și impresiile din cărți au menirea să ne încurajeze și să ne provoace să ajungem la fructul copt; și dacă cartea sau povestea ne oferă toată dulceața fructului asta nu înseamnă că nu trebuie să sădim copacul. Oamenii citesc cărți despre relațiile sociologice, citesc sfaturi psihologice, meditează la învățăturile sfinților, ale Bibliei și li se aprinde inima să iubească pe toată lumea! Așa cum dragostea este cea mai mare frumusețe care poate exista, despre ea și s-au scris cele mai inspirate și profunde elogii. Asta este foarte bine, numai că, la prima situație de conflict, între oameni nu predomină dragostea dorită, căutată, studiată dar egoismul devine dictator.

Să ne iubim familia

În primul rînd să începem a iubi familia! Să acordăm cinstea, respectul și iubirea cuvenită în familie! Părinții-copiilor, iar copiii să iubească părinții din toată inima. Respectul copiilor față de părinți, este propriul lor bilet spre fericire! Frații să învețe a se iubi și a se ajuta frățește în toate situațiile. Iertarea, răbdarea,  fidelitatea, înțelegerea să caracterizeze toate relațiile între surori. Sinceritatea, mulțumirea, hărnicia, să fie noduri în legătura familiară.

Să iubim pe aproapele nostru

Să iubim pe cei mai aproape de noi. Să iubim aproapele nostru. Cine este aproapele nostru? Ne răspunde Iisus Hristos:

,,Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă, Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.” (Evanghelia după Luca, cap. 10, 29-37)

Deci aproapele este colegul de muncă, pasagerul de lîngă tine, cumpărătorul și/sau vînzătorul de la magazin, un nevoiaș care îl întîlnești în cale, un prieten de care știi că are necaz, o datorie, o neputință, o durere. Poate fi vorba de cineva din cercul de cunoscuți și prieteni dar și de cei de care ai auzit sau ai văzut, că are nevoie de ajutor! Nu te gîndi, ,,De ce eu să ajut? De ce nu altul să ajute? De ce alții nu au ajutat?” Ajută tu, cu ce poți!

Nu uita, cîndva ai fost și tu ajutat!

Să iubim necondiționat

Apoi să învățăm a iubi pe toți. Pe prieteni și pe dușmani, pe săraci și pe bogați, pe copiii și pe bătrîni. Nu poți fi creionul care scrie pe toate gardurile, nu poți reuși să îi ajuți pe toți, dar să te rogi pentru toți poți! ,,Un copil se străduia să mute o grămadă de scoici de pe mal în mare. Cineva l-a întrebat: Ce faci copile? El a răspuns: Vreau să salvez scoicile! O! Bine!, s-a mirat trecătorul, dar nu vei reuși să le salvezi pe toate! Ca răspuns, copilul a luat o scoică și aruncîndu-o în mare a zis ,,Asta am salvat-o!” Apoi alta: ,,Asta am salvat-o!”, și tot așa…

Să începem, corect și deplin, a iubi familia, prietenii, apropiații. Apoi să luăm aminte să nu urîm dușmanii! Apoi să învățăm a ne ruga pentru toți: pentru prieteni și dușmani! Să învățăm a iubi Biserica, Tainele Bisericii Viața Bisericii! Și iată așa, urcăm pe calea iubirii, iar ,,pe calea iubirii urcăm către Dumnezeu” spune scriitorul creștin fericitul Augustin.

preot Nicolai Boian