Nu este nimeni scutit de această patimă, desfrînarea cu ochii!
Nu este nimeni scutit de această patimă uriașă, devoratoare și mă refer aici, la desfrînarea cu ochii!
Pînă la urmă, atracția firească este și un moment de sănătate ar spune cineva: ,,Sunt sănătos și a privi este firesc!” Dar mai degrabă am spune că, este o stare de cădere și slăbiciune, deoarece omul cuprins în această mreajă a desfrînării, va fi nevoit să întoarcă capul spre toate femeile, privindu-le pătimaș chiar și atunci cînd este cu soția sau copiii săi, cînd este în biserică, în public sau în altă parte, așa încât nu va pierde nici o ocazie sa privească o rochie scurtă. Iar femeia desfrînată, că și femeia bețivă, este cel mai mare necaz pe care îl poate avea o familie!
Cum luptăm cu această patimă a desfrînării, care începe din gînd, coboară în inimă, înfierbântă trupul și îl face apoi să păcătuiască!?
Este important să conștientizăm că, cea mai mare parte din gînduri, sunt ale noastre, personale, născute din plăcere. Poate urîm desfrînarea și suntem fideli, dar iubim plăcerea desfrînării, în formele ei. Singuri ne permitem, naștem gînduri păcătoase și aducem spurcăciune în mintea noastră.
Desfrînarea în gînd, pipăirea păcătoasă cu ochii, inițiative și dorințe pătimașe, teatrul erotic din imaginație, sunt toate, în primul rând, niște acțiuni fără sens, așa încât, nu ne vom culca cu toată persoana pe care o poftim spre desfrînare.
Deci, trebuie în primul rând, să ne biruim pe noi înșine și atunci cînd suntem atrași sau apare ocazia, să alegem drept. Privim în drumul nostru, că și cum nu s-ar întâmpla nimic și nu am văzut ceva neobișnuit! Dacă repetăm acest exercițiu, antrenamentul ne aduce folos! Să citească informații și să caute fiecare, mod de a-și birui patima și dependența!
Apoi, această patimă a desfrînării, este un șarpe care suge vlaga trupului și a sufletului! Este o pierdere a rațiunii, a curățeniei trupești și sufletești, și o încălcare de poruncă dumnezeiască.
Întinarea minții prin desfrînare, alungă limpezimea și înțelepciunea, așa încât, omul întinat nu poate să aleagă corect; dar toți au de ales: școală, căsătorie, serviciu, viitor.
,,Din desfrâu se naşte necredinţa, egoismul, adulterul, minciuna, desfacerea şi distrugerea vieţii familiale, risipa muncii, pierderea sănătăţii, răspândirea bolilor sociale, nepăsarea faţă de Dumnezeu,” spun sfinții părinți.
,,Pofta trupească nu are cum se ivi într-un trup înfometat, nici chiar în trupul care s-a mulţumit cu hrana cea de trebuinţă. Trupul în care zvâcnesc necurate pofte, e acela care se lasă cuprins de îmbuibare” ne învață Sf. Ioan Gură de Aur. Iar spovedania și rugăciunea, sunt trepte spre vindecare.
,,Căci voia lui Dumnezeu aceasta este, sfinţirea voastră: să vă feriţi de desfrânare; fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească trupul în sfinţenie şi cinste, nu în patima poftei – aşa cum fac neamurile care nu-L cunosc pe Dumnezeu..” Sf. Ap. Pavel.
Este o vobă sfîntă, veche:,,Cine strică o Fecioară, (în afara căsătoriei) e ca și cum ar strica o Biserică!” Înseamnă că îi fură binecuvântarea tinereții și din fericirea viitoarei familii!
În același timp, curățenia, trupului, a minții și a inimii, sunt locaș de dragoste curată, bunăstare în viață, liniște în suflet și loc pentru Dumnezeu!
În încheiere, vă îndemn să luăm aminte și la Sfînta Maria Egipteanca, care la început a fost o mare desfrânată, dar prin multă rugăciune, post, asceză, nevoință, după 47 de ani de pocăință, cînd se ruga se ridica de la pămînt, ca un înger!
Fiecare dintre noi, are dreptul, privilegiul și posibilitatea, să înceapă, în orice moment, ,,o viață nouă, pe o filă nouă, curată”!
Să iubim Virtutea, dragi prieteni, și cel mai bine, dar și mai ușor, să fim cu atenție și rugăciune, ,,ca să nu greșim, fiind apoi nevoiți să ispășim”! Iar dacă am greșit, să ne corectăm!
În acest moduri, viața curge mai ușor, iar poverile păcatelor nu ne aparțin, le duc doar cei care greșesc, în mod conștient și nu doresc schimbarea, spre bine!
preot Nicolai Boian
