Nu ai nici un motiv să fii invidios! Invidia ta nu te lasă să-ți vezi bucuriile!

Dincolo de păcat grav, din categoria celor șapte păcate capitale, invidia este otrăvirea propriului suflet. Nici nu îți dai seama cum, invidiind, devii alt om, privești lumea cu alți ochi, ești mai rece, mai dur, mai obraznic și mai instabil. Invidia are cauza în bunul aproapelui. ,,Invidia roade pe om precum rugina roade fierul” spunea filosoful Antistene iar Socrate zicea că „Invidia este ulcerul sufletului.”

Invidia este de mai multe feluri:

Invidia din răutate.

Omul răutăcios este și invidios. Răutatea se arată prin mînie, ceartă, răzbunare, ocară, invidie, nedreptate. Omul invidios, din o patimă a răutății, nu suportă binele aproapelui. Răul se bucură numai de rău.

Invidia din firea omenească.

Firea omenească (ca urmare a păcatului) este înclinată spre invidie. Fiecare om are în el virusul invidiei. Nu există om fără invidie; numai cel care s-a predat cu totul pe sine lui Dumnezeu, numai cel care are în el adevărata smerenie și credință în Dumnzeu Atotputernicul și Proniatorul, este ferit de invidie, deoarece rădăcina păcatului invidiei nu găsește pămînt în acest suflet pentru a crește. Îndată cum slăbește credința, apare invidia. Odată cu dorința de avere, bani, cinste și laudă apare invidia. 

Sunt mulți oameni care au devenit invidioși, cumva, fără voie, adică fără să-și dea seama. Prin viclenia diavolului și din lipsa de rugăciune smerită, omul începe a se pune pe sine în locul lui Dumnezeu. Dorințele materiale neîmplinite, fără Înțelepciunea lui Dumnezeu ni se fac pricini de invidie. Păcatul invidiei este mare: omul care invidiază, în același timp, judecă, condamnă, înjosește, se mîndrește, este viclean fățarnic, dorește răul și se depărtează de Dumnezeu.

Invidia care are ca cauză bunul aproapelui pe care nu îl ai tu.

Toate darurile omului sunt de la Dumnezeu. Odată ce tu te întristezi pe omul care are un succes mai mare ca al tău, îl învinuești pe Dumnezeu de nedreptate! Adică Dumnezeu, a dăruit ce se cuvine unei persoane nepotrivite: trebuia ție, tu ești cea mai potrivită persoană pentru darul rîvnit! Lipsa de smerenie, care ne-ar pune la locul nostru, după meritul și vrednicia noastră, Îl îndepărtează pe Dumnezeu Cel Milostiv. Dacă îți pare că ești nedreptățit, fii cu Dumnezeu, îțo va da El răsplata!

Invidia pentru bunurile oamenilor pe care tu le consideri că ei nu le merită.

„Invidia este un fel de întristare pentru fericirea de care ni se pare că se bucură egalii noștri”, zicea Aristotel. Bucuria pentru bunul cinstit al altuia,  trebuie văzută ca o virtute, ca o posibilitate prin care Dumnezeu se poate milostivi pentru fiecare dintre noi. Dumnezeu își intoarce mila Sa de la oamenii vicleni și o varsă peste oamenii buni. Nu este cert că toți care au anumite bogății sunt buni, dar la sigur că toți cei buni, sunt bogați!

Invidia din asemănare.

Este invidia că cineva are ca tine. Toate au în ele un gram de prostie omenească dar aceasta cel mai mult. Oamenii nu trăiesc viața lor, dar pe a celorlalți și asta în mod negativ: bîrfind, judecînd, condamnînd, invidiind, clevetind. Mai bine fiecare să-și trăiască viața lui, personală.

Vă atașezi aici un pasaj din Sfînta Evanghelie, în care Iisus Hristos ne învăța pe toți cu putere dumnezeiască, prin o pildă.

,,Zis-a Domnul pilda aceasta: asemenea este împărăţia cerurilor unui om stăpân în casa sa, care a ieşit dis-de-dimineaţă, ca să tocmească lucrători la via sa; şi învoindu-se cu lucrătorii cu câte un dinar pe zi, i-a trimis în via sa. Ieşind apoi pe la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în târg fără lucru şi le-a zis şi acelora: duceţi-vă şi voi în vie şi ce va fi cu dreptul vă voi da; iar ei s-au dus. Ieşind iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, a făcut la fel. Pe la al unsprezecelea ceas, ieşind iarăşi, a găsit pe alţii stând fără lucru şi le-a zis: de ce aţi stat aici toată ziua fără lucru? Ei i-au răspuns: pentru că nu ne-a tocmit nimeni. El le-a zis: duceţi-vă şi voi în via mea şi ce va fi cu dreptul veţi lua. Iar când s-a făcut seară, stăpânul viei a zis către ispravnicul său: cheamă pe lucrători şi le dă plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi. Deci, venind cei de la ceasul al unsprezecelea, au luat fiecare câte un dinar. Când au venit cei dintâi, socoteau că vor lua mai mult, dar au luat şi ei tot câte un dinar de fiecare. După ce au luat dinarii, cârteau împotriva stăpânului casei, zicând: aceştia de pe urmă au lucrat numai un ceas şi la plată î-ai făcut deopotrivă cu noi care am dus greul şi zăduful zilei. Dar el, răspunzând, a zis unuia dintre ei: prietene, nu-ţi fac nici o nedreptate; oare, nu cu un dinar te-ai învoit mine? Ia-ţi ce este al tău şi pleacă. Dacă voiesc să-i dau şi acestuia de pe urmă ca şi ţie, oare, nu-mi este îngăduit să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este pizmaş, pentru că eu sunt bun? Tot aşa vor fi cei de pe urmă întâi şi cei dintâi pe urmă, că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi. (Matei 20, 1-16)

Ce trebuie să facem?

Să nu invidiem niciodată pe nimeni. Nu știi cum s-au dobîndit lucrurile, poate tu nu poți sau nu vrei să procedezi la fel pentru posedare. Nu te ajută nimic dacă invidiezi, ba mai mult, îți împietrește sufletul, îți hainează inima, îți acoperă bucuria personală „Talentul trezește invidie în sufletele mici și admirație în sufletele alese.” spune Petofi Sandor. Capacitatea de a te bucura, este mult folositoare.

1. Să ai puterea și conștiința să vezi că invidiezi.
2. Roagă-te lui Dumnezeu să poți birui patima invidiei.
3. Să îți pară în fața lui Dumnezeu și în fața ta că ai invidiat.
4. Roagă-te lui Dumnezeu să-ți dăruiască ceea ce dorești.
5. Dacă te rogi sau îți dorești pentru alții, ai în vedere ca și aceștia să fie cu sufletul curat, ca să poată primi mila lui Dumnezeu așa cum soarele intră printr-un geam curat.
6. Să crezi și să vezi că Dumnezeu are grijă de tine.
7. Observă ceea ce ai în viață și nu din cele pe care nu le ai.
8. Trăiește viața ta: bucură-te pentru succese, muncește pentru reușite.
9. Deschide ochii și vezi lumea prin prisma mulțumirii și a bucuriei.
10. Mulțumește pentru toate! Ai mai multe decît crezi!

preot Boian Nicolai