Mărturisesc cu umilință că slujirea Sfintei Liturghii este cea mai mare bucurie a mea
Preoția lui Hristos cuprinde tot Universul. Preotul aduce Domnului ,,de toate și pentru toate”, în numele la toți și pentru toți. În Sfânta Liturghie pe care o slujește preotul, se cuprinde tot ce poate fi mai scump și important pe pământul acesta trecător și tot ea, Sfînta Lturghie, oferă ,,întregul” care omul poate să îl dăruiască lui Dumnezeu. Deasemenea în Sfânta Liturghie, omul primește Ceea ce este neasemuit de prețios pentru el, pe Însuși Dumnezeu, Domnul Vieții.
În urmă cu opt ani, în data de 12 septembrie, am primit darul cel mai frumos al vieții pe care l-a rânduit Dumnezeu prin mâinele Înaltpreasfințului PETRU, Arhiepiscop de Ungheni și Nisporeni: preoția. Primul dar a fost viața, dar viața fără Dumnezeu nu are sens. Orice om poate fi cu Dumnezeu și să devină fericit, dar a fi preot a fost mereu o îndrăzneală sfântă, cutremurătoare, o slujire la care participă și îngerii. E o slujire plină cu ispite și bucurii. Ispitele sunt cele mai banale, din fiecare zi sau ocazie, ca să poată fi cât mai convingătoare; dar așezarea sufletească pe care o câștigi cu timpul aduce mântuire sufletească pentru tine și pentru cei din jur. Ispitele se biruiesc prin înfrânare, răbdare, rugăciune, umilință. Bucuria este a însăși prezenței în Sfânta Biserică, lacrimi și îmbrățișări de recunoștință, răbdarea întru nădejde.
Nu iubesc să-mi dezvălui tainele și trăirile interioare sufletești în mod concret, personalizat, dar mărturisesc cu umilință că slujirea Sfintei Liturghii, este cea mai mare bucurie pe care o am. În cadrul Sfintei Liturghii te muți într-o altă dimensiune; vezi alte lucruri decât cele pământești; ea te umple de bucurie, mângâiere, putere, motivație, nădejde, sens, viață. Depinde cât ești pregătit pentru ea. Cât ești prezent: cu trup și suflet. Câte ispite ai biruit pînă la ea, în timpul ei și după ea.
Nu pot să-mi închipui viața fără a sluji Sfânta și Dumnezeiască Liturghie. Într-o cameră de 1 m2, dar să pot sluji Sfânta Liturghie pînă în ultima zi a vieții mele. Ea mă împlinește. Aici, eu nevrednicul, pot să mă rog cu cuvintele ei pentru bolnavi, sănătoși, călători, săraci, bogați, pentru cei de aproape, pentru cei departe de casă, pentru părinți, pentru cei dragi, pentru familie, pentru binefăcătorii mei; pentru cei care mă ajută sau pentru cei care mă viclenesc. Biserica are o listă lungă și bogată în care sunt enumerați toți cei pentru care se roagă: în concluzie – pentru toată lumea!
Sunt din anul 2014 la catedrala episopală Sf. Bin. Cnz. Alexandru Nevski din mun. Ungheni. Dumnezeu îndreaptă pașii omului. Astfel, Dumnezeu a proniat să fiu lângă un Arhiereu care iubește Liturghia Euharistiei, Liturghia Cuvântului și Liturghia Milei. Dumnezeu mereu dăruiește omului ce iubește el. Așa, aici, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului PETRU, Arhiepiscop de Ungheni și Nisporeni, Mitropolia Moldovei, am posibilitatea să slujesc zilnic Sfânta Liturghie, întru-cât la catedrală se săvârșește neîntrerupt Liturghia, se pomenesc mulțimi de suflete la proscomedie, se salvează vieți.
Sfânta Liturghie este unica rugăciune care îmi oferă o libertate inexplicabilă. Nu e o stare a trupului dar a sufletului. Nu vorbesc doar de o deprindere, dar de un mod de viață. Nu este o deprindere deoarece sunt total convins, că dacă ar încerca vreodată cineva care a slujit odată Liturghia să o înlocuiască cu altceva, niciodată nu va găsi aceeași mulțumire și împlinirea. Golul omului îl umple doar Dumnezeu, în și prin Sfânta Liturghie.
Am învățat a sluji Liturghia mai întâi prin prezență. Nu vorbesc că am învățat a sluji cum trebuie, dar că am învățat pur și simplu să fiu prezent. Prezența te va învăța tot ceea ce este necesar. Am învățat a fi prezent de mic copil. Ne sculam dis-de-dimineața la șase pentru a pleca la Biserică. Mulți ani rămâneam să dorm în mașină, mai ales în vreme de toamnă sau iarna cît era cald în mașină și afară răcoare. Poate mai scăpam chiar din începutul liturghiei, dar cu timpul a sporit înțelegerea și odată cu ea – puterea. Tata era cel care mă lăsa să dorm în mașină. Dorea să îndrăgesc Liturghia dar în același timp urmărea să nu-mi devină o povară. Totuși exemplul propriu este cel mai eficient mod de a educa sau învăța pe cineva. Prin modul în care slujea el Sfânta Liturghie am înțeles că această formă de rugăciune – Liturghia, este totul ceea ce omul în neputința sa poate să îi aducă lui Dumnezeu! Și în special, lui Dumnezeu îi place enorm asta. Am simțit că asta îi place lui Dumnezeu, să slujim Sfinte Liturghii. Și simt asta la fiecare Liturghie că Dumnezeu se odihnește în preot și odihnește sufletește preotul după fiecare slujire. Nepregătirea pentru Liturghie devine neîmplinire și împovărare personală dar și tristețe pentru Domnul. Nu e simț al datoriei pregătirea, dar o necesitate de a spăla vasul ca apa care se pune în ea să rămână curată.
Am început să învăț Liturghia de la evlavia și smerenia tatei, apoi de la dăruirea pentru ea a mamei, apoi de la dragostea față de mulțimi de suflete a Înaltpreasfințitului PETRU, alături de care slujesc 8 ani. Mai am multe de învățat.
Cer rugăciunile celor credincioși și în același timp Vă mulțumesc.
Vă îndemn să iubiți Sfânta Liturghie. Pentru asta am scris acest articol: pentru a vă aduce în altă formă mesajul și îndemnul de a iubi Sfânta Liturghie. Pentru aceasta, fără a dori deplin, am devenit laitmotivul articolului, nu pentru a vă oferi date biografice, dar prin exemplu propriu să vă îndemn să iubiți Sfânta Euharistie. Să participați în fiecare Duminică la ea. Nu există scuză de la lipsa Liturghiei duminicale. Nu există.
Preot Nicolai BOIAN,
Cleric al catedralei episcopale ,,Sf. Binecredincios Cneaz Alexandru Nevski” din mun. Ungheni, Rep. Moldova
