Interviu acordat despre mândrie vs dezvoltare personală

1. Ce este mândria în viziunea dumneavoastră? 2. Credeți că mândria poate fi privită ca fiind un viciu? 3. Cum influențează mândria asupra comportamentului uman? 4. Psihologii spun că, într-o oarecare măsură, mândria ar putea fi benefică în dezvoltarea unei personalități cu standarde majore. Sunteți de acord cu această afirmație sau o dezaprobați? 5. Care ar fi, din punctul dumneavoastră de vedere, impedimentele create de mândrie în dezvoltarea personală și integrarea în societate? 6. Prin ce metode considerați că mândria poate fi învinsă? 7. Considerați că este posibil să te dezvolți ca personalitate de succes fară să te mândrești și să te transformi într-un om plin de sine și egocentrism? 8. Cum puteți explica conceptul de ,,mândrie sănătoasă”, adică mândria ce reprezintă mai mult un imbold în afirmarea personală?

Întrebare: Ce este mândria în viziunea dumneavoastră?

Răspuns: Mândria este cădere. O continuă cădere din pronia dumnezeiască și iubirea divină. Omul mândru se pune mereu pe sine pe primul loc, chiar dacă cel de lângă el are mai mare nevoie sau chiar poate suferi din urma lui. Asta deoarece ea se bazează pe egoism. Omul egoist va pune în toate accentul pe sine. El nu acceptă smerenia, necazul, neputința. Dacă omul este cu adevărat smerit, asta se vede în anumite situații și contexte ale vieții: astfel, atunci când este ocărât, are ispite sau necaz, nu caută voia lui Dumnezeu dar voia sa. Omul mândru se laudă fără a fi întrebat. Din mândrie omul judecă pe alții, îi inferiorizează, îi asuprește, nedreptățește, îi face să sufere. Mândria are zeci de fiice ale păcatului. Părintele Cleopa enumeră peste 70 de păcate care curg din mândrie. Mândria l-a aruncat pe îngerul frumos Lucifer din Cer și asemenea, ea îi aruncă în iad pe toți cei lipsiți de smerenie. ,,Sufletele celor mândri suferă de-a pururea din partea demonilor (cuvânt primit de la Hristos Însuși)”, spune Sfântul Siluan Athonitul.

Întrebare: Credeți că mândria poate fi privită ca fiind un viciu?

Conform dex-ului, viciu înseamnă: ,,defect, cusur; sau în alt sens: pornire nestăpânită și statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăț, destrăbălare”. [accesat 18.11.2020] Conform învățăturilor sfinților părinți, mândria (sau trufia) este un păcat care constă în afişarea unei superiorităţi ce poate fi legată în chip nesăbuit de diverse lucruri (calităţi fizice sau morale, avere, situaţie, origine, naţionalitate, etnie, rasă, culoarea pielii, etc). Mândria este unul din cele şapte păcate capitale, conform Sf. Grigorie cel Mare. Dacă ea devine o deprindere rea, desigur o putem considera un viciu, de care trebuie să ne eliberăm. Mai întâi e necesar să identificăm păcatul în noi, apoi să luptăm asupra lui și să biruim cu ajutorul lui Dumnezeu. Nici o biruință nu se dă fără Dumnezeu, mai ales asupra păcatului, mai ales asupra mândriei.

Întrebare: Cum influențează mândria asupra comportamentului uman?

Răspuns: Reeșind din portretul omului mândru descris mai sus, spunem că mândria are un impact negativ asupra propriei persoane dar și asupra celor din jur. Mândria este păcat și ea aduce aduce răsplăta păcatului: moarte și suferință (Romani 6, 23). Ea se manifestă ca o fiară din interior care cere hrană. Hrana mândriei este judecată, cârtire, egoism, răutate, încălcarea Voii lui Dumnezeu. E ca un foc nemistuit care frige sufletul. Mândria naște nesăbuița, frica, incertitudinea, necredința, prostia, desfrînarea, mânia, invidia, ura, nemulțumirea, batjocura, răutatea. Toate aceste caracteristici ale omului mândru se răsfrâng asupra semenilor săi.

Și, din contra, omul smerit este bun, iertător, ajutător, blând, înțelegător, empatic, evlavios, cucernic, plăcut, comunicabil, ascultător, de încredere, fidel, armonios și înțelept.

Întrebare: Psihologii spun că, într-o oarecare măsură, mândria ar putea fi benefică în dezvoltarea unei personalități cu standarde majore. Sunteți de acord cu această afirmație sau o dezaprobați?

Răspuns: Există autoapreciere, înălțare de sine, trufie, părere înaltă despre sine, aroganță, orgoliu, perseverență, încurajare, nădejde. Echilibrul între acestea este cheia succesului. Ne încurajăm; ne apreciem pentru ce am făcut, dar nu ne însingurăm: nu spunem niciodată ,,eu am reușit”, ,,eu am făcut”, adică fără Dumnezeu. În toate realizările noastre trebuie să spunem ,,am reușit cu ajutorul Domnului”. Vai de cei care se doresc a fi dumnezei fără Dumnezeu. Autoaprecierea este bună atît timp cît nu încalcă voia lui Dumnezeu și nu se aseamănă fariseului din pilda vameșul și fariseul.

Mai există o altă extremă: a deznădejdii, a subaprecierii de personalitate, a pierederii de puterii de creație și în general a gustului de a trăi. Or, după părerea mea, anume mândria exagerată conduce omul la deznădejde. Când ești cu Dumnezeu, toate le pui pe seama Lui și nu dorești mai mult. Când ești singur, ajuns la o dramă, te prăbușești; iar omului credincios, la marginea prăpastiei Dumnezeu îi întinde mâna. Succesul nu stă în inteligența noastră, dar în sfințenia noastră. Dorința noastră este de a fi fericiți, liniștiți sufletește, or aceste daruri sunt în mod exclusiv de la Dumnezeu.

Întrebare: Care ar fi, din punctul dumneavoastră de vedere, impedimentele create de mândrie în dezvoltarea personală și integrarea în societate?

Răspuns: În primul rând și cel mai important este faptul că, mândria îl exclude pe Dumnezeu din viața celui mândru pe o parte și pe cealaltă, ,,Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă!” (Iacov, 4, 6) Omul mândru din start se angajează singur la o acțiune pe care nu și-o poate asuma, cu tot rezultatul ei, deoarece ,,toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor!” (Iacov, 1, 17) Deci, dacă încerci să faci ceva fără ajutorul divin nu vei reuși.

Dezvoltare personală nu înseamnă funcții mai bine plătite financiar, nu înseamnă onoruri materiale, nici putere fizică, stăpânitoare. Dezvoltarea personală ar trebui să însemne desăvărșire în comuniunea cu Hristos. Aceasta este adevărata creștere personală.

Locuim în societate și desigur trebuie să ne încadrăm în ea, dar nu să ne facem una cu ea. ,,Creștinii locuiesc pe pământ, dar sunt cetățeni ai cerului. Se supun legilor rânduite de stat, dar, prin felul lor de viață, biruiesc legile.” (Epistola către Diognet) Noi, creștinii, nu suntem din lume și nu trebuie să iubim cele ale lumii. În viața de zi cu zi, principalul scop să fie de a împlini cu dragoste și înțelepciune Sfânta Evanghelie.

Întrebare: Prin ce metode considerați că mândria poate fi învinsă?

Răspuns: Este dificil să vă dau un răspuns personal, așa încât eu singur nu am învins mândria, dar voi încerca. Mândria poate fi biruită doar prin smerenie și Harul lui Dumnezeu. „Dacă noi – ne învaţă marele părinte, Sfântul Marcu Ascetul – am stărui în smerita cugetare, nu ar fi nevoie să fim pedepsiţi, deoarece toate relele şi necazurile ni se întâmplă pentru înălţarea noastră”.

Se istorisește că Sfântul Simeon Stâlpnicul a avut o dată o vedenie: i s-a arătat un car de foc cu „îngeri”, care i-au spus că a plăcut atât de mult lui Dumnezeu, încât Domnul le-a poruncit lor să-l ia de viu în Ceruri, asemenea Prorocului Ilie.

Iar Sfântul Simeon, dând crezare vedeniei, a ridicat un picior, pentru a se urca în car, dar cum s-a însemnat cu semnul crucii, totul a dispărut deodată, cu mare zgomot. Iar Sfântul Simeon, drept pedeapsă că s-a lăsat ispitit de gândul slavei deşarte, a stat un an întreg pe un stâlp, într-un singur picior. (Sfântul Ierarh Serafim Sobolev, făcătorul de minuni din Sofia, Predici, Editura Adormirea Maicii Domnului, Bucureşti, 2007, p. 149)

Vă propun și un articol care l-am scris anterior pe blogul personal ucenic.info referitor la întrebarea Dvs: 12 sfaturi[1] pentru a birui mândria:

1. Fii atent la gîndurile care sunt în mintea și în inima ta.I-a aminte după un succes ce gânduri te învăluie. Fii cu băgare de seamă dacă nu cumva, în acțiunile tale, ești singur: ,,Eu” am făcut, ,,eu” am reușit, ,,eu” am găsit.

Am auzit o comparație interesantă. Să luăm afirmația, ,,Eu cred în Dumnezeu!” În primele veacuri creștine, accentul cădea pe ,,Dumnezeu”. În următoarele vremuri accentul cădea pe ,,cred”, iar astăzi, spre întristare, accentul se pune pe ,,eu”.

I-a aminte dacă nu ai gânduri de răzbunare, deznădejde, invidie, frică, judecată și stăpînire: ele sunt fiice ale mândriei.

2. După ce ai reușit o performanță, spune așa: ,,Cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit! Nu am reușit singur, dar cu ajutorul lui Dumnezeu!”,,Nihil sine Deo!”
3. După o realizare spune: ,,Nu am făcut eu mai mult, dar Dumnezeua făcut mai multe în planul de succes!” Aportul Lui este mult mai mare decât al meu, este esențial.
4. Capul de sticlă. Închipuieți că ai un cap de sticlă. În capul tău ți se văd toate gândurile tale. Multe din ele, poate chiar majoritatea, sunt gânduri rele, pe care cumva le ții ascunse, tăinuite: ai și gânduri de mândrie, mânie, răzbunare, răutate, câteodată invidie, lăcomie, zgârcenie, lene, prostie, desfrînare, necredință. Cînd îți vine să te mândresti, adu-ți aminte de păcatele tale. Închipuie-ți că ți le știe nu doar Dumnezeu dar și oamenii. În concluzie, deci, nu ai cu ce te mîndri: că mai trebuie să aduni și să aduci pocăință.
5. Tot ce am, ce sunt, tot ce ce pot: sunt daruri de la Dumnezeu! Ele nu sunt invenții, creații proprii din nimic; ele pot fi un produs teandric, dar în mod sigur și univoc: sunt daruri de la Bunul Dumnezeu, din mila și iubirea Lui.

Toate gîndurile bune sunt daruri de la Dumnezeu. Gândurile bune, de inițiativă, soluții, sunt daruri de la Dumnezeu. Duhul Sfânt șoptește gândurile bune. Îngerul tău păzitor, către care te rogi și care mereu este lângă tine, te ajută, te păzește, te călăuzește, te îndreptează, te luminează. ,,Căci Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după a Lui bunăvoinţă” (Epistola către Filipeni 2, 13)

6. Nu te îndreptăți. Nu te crede drept din faptele tale bune. Nu-ți fă judecată dreaptă. Nu pune pe cîntar faptele tale bune cu cele rele. Numai Dumnezeu poate da definiția adevărată a Binelui.

De multe ori îți aduci aminte faptele tale bune și te prinzi la gîndul că ești mulțumit! În acest caz, persoana noastră va începe să gîndească ca fariseul din evanghelie care l-a judecat pe vameș.

7. Adu-ți aminte că nu mereu faci binele. Am pierdut multe ocazii de a face binele. Am pierdut multe ocazii de a salva, de a ajuta, de a face un bine oarecare. Asta înseamnă că, atunci cînd săvîrșesc o faptă bună, nu am dreptul să mă mândresc, că sunt sfânt, foarte bun, că sunt desăvârșit.
8. ,,Dacă vin gînduri de mîndrie, spune Sf. Teofan Zăvorâtul, înseamnă că fac faptele bune, rar sau foarte rar.” (Cartea ,,Fărâmiturile ospățului”) Cu lucrurile și obiectele cotidiene, cu care te-ai obișnuit, nu le bagi în seamă, îți par normale, dar pe cele deosebite și care se întîmplă rar, le dai o altă valoare.
9. Nu știu totdeauna de a fi un bun mulțumitor. Nu am recunoștință sinceră. Am primit mult bine în viață fără merit și dator sunt și eu de a face bine. Am primit mai mult bine decât am făcut.
10. Nu știi cît de bun cu adevărat a fost o acțiune a ta pe care o crezi ca fiind foarte bună. Omul nu s-a întors să-ți povestească, să se plîngă, să-ți ceară socoteală.
11. Nu te mîndri cu faptele tale. Nu ești unic.Sunt foarte mulți, mai buni ca tine și mai modești, de care știi sau de care nu știi. Sfîntul Paisie Aghioritul ne învață ,,să ne comparăm cu Sfinții dar nu cu păcătoșii”. (Cartea ,,Cu durere și dragoste către omul contemporan”) Așa vom vedea că, mai avem mult de urcat scara urcușului duhovnicesc.
12. Cînd ai gînduri de mîndrie aduți aminte de nereușite iar cînd ai gînduri de tristețe și deznădejde aduți aminte de succesele tale! Păstrează calea de aur: calea de mijloc: modestia, demnitatea, credința, nădejdea, recunoștința și rugăciunea!

Adăugați la toate în viața de zi cu zi, rugăciune sinceră, curată; și toate vi se vor face bune, ușoare și folositoare.

Întrebare: Considerați că este posibil să te dezvolți ca personalitate de succes fară să te mândrești și să te transformi într-un om plin de sine și egocentrism?

Răspuns: Totul depinde ce înseamnă a te considera un om de succes. Acestă definiție îți va defini scara de valori și raportul tău la lumea înconjurătoare. Raportat la Legea Domnului vei dori să faci Voia Lui; raportat la dreptatea omenească, vei dori să dovedești cuiva ceva, să obții titluri, like-uri, aprecieri, onoruri, bani. Sfinții sunt cei care au biruit definitiv egocentrismul, narcisismul, mândria. Ei sunt pilde pentru noi. Și avem sfinți din toate categoriile sociale. Succesul nu ne încurcă să fim cu Dumnezeu – mândria ne separă. Smerenia nu ne este dată pentru a ne umili: dar pentru a putea duce o biruință, un succes, o bucurie! Dacă nu ar fi modestia, smerenia și recunoștinta, omul, la cel mai mic succes ar înnebuni.

Întrebare: Cum puteți explica conceptul de ,,mândrie sănătoasă”, adică mândria ce reprezintă mai mult un imbold în afirmarea personală?

Răspuns: Aici aș menționa doar una: mândria că sunt creștin ortodox. Dar această mândrie implică mai multă responsabilitate decât merite, laude. Ea poate sfârși cu moarte veșnică sau cu viață veșnică!

Creștinii nu au nevoie de afirmare personală în grup, societate, arenă: Dumnezeu știe inima oricui și îi dăruiește pe măsură! ,,Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.” (Matei 6 , 33)

preot Nicolai Boian,

interviu acordat pentru dra Cristina Untila, elevă a liceului teoretic,,Grigore Grigoriu” profil arte de pe teritoriul mănăstirii ,,Sfintele Femei Mironosițe Marta și Maria”, s. Hagimus, r. Căușeni

18.11.2020

[1] https://www.ucenic.info/12-randuri-impotriva-mindriei/