Lumînarea – ce ne-am face fără indicatoare duhovnicești?

Nu îmi închipui Biserica fără Lumînare! Nu pentru că aduce venit; ea include implicit și cheltuială, ăsta devine motiv pentru necredincioși: acum eu scriu pentru cei credincioși: lumînarea este trezire a nădejdii care se face printr-o jertfă!
Lumînarea îmi aduce aminte și de Cruce: te consumă dar te face să simți Învierea;
îm aduce aminte de bobul de grîu: moare în pămînt pentru a da rod însutit peste un timp;
îmi aduce aminte de Lumină, ,,unde nu ajunge soarele, luminează Lumînarea!”;
mă duce cu gîndul la credința omului, prin flacăra pîlpîind, luptîndu-se pentru a lumina, văd tot omul care din credință, face fapte bune și asta e Lumină!;
mă duce cu gîndul la Biserică, acolo se aprind lumînări, adică omul își hrănește credința în viața viitoare, în nemurire.
Lumînarea nu ne aduce mîntuirea, nici un policandru întreg, dar ea ne face să ne aducem aminte, ce trebuie să facem în viața aceasta: să luminăm!
Ce ne-am face fără indicatoare duhovnicești?