Fiecare dintre noi are șanse de mîntuire! În familie, la serviciu, la biserică…

Am văzut o mamă cu șapte copiii. Este acasă; educă, crește, spală, hrănește, învață, îmbracă, încalță șapte copii. Are studii de contabilitate. Nu prea merge la biserică dar rugăciunea îi este în gînd și se împărtășește periodic; nu cîrtește, învață copiii să fie cinstiți în viața, harnici și stimători. Această mamă îl va vedea pe Dumnezeu în Slava Sa. Privegherile ei de noapte, umplute de dragoste și liniște, sunt plăcute lui Dumnezeu.

Am văzut un fiu, are vre-o 40 de ani. Nu s-a căsătorit, nuștiu de ce. Acum locuiește cu mama sa împreună și o ajuta în toate. Nu bea, nu fumează, nu (se) desfrânează, nu fură, nu este lacom. Duce o viață liniștită și nu cîrtește, este mulțumitor, cu gîndul în voia lui Lui Dumnezeu și se împărtășește periodic. A muncit mulți ani la Mocova dar banii i-a dat pentru vindecarea tatălui și acesta totuși a decedat. Trăiește viața activ, dar se lasă în voia lui Dumnezeu. Cred de asemenea că acest tînăr are șanse de a se mîntui.

Am văzut o bătrînică înțeleaptă. Nu bătrînețea în sine este înțelepciune dar blîndețea și intesitatea rugăciunii la care se poate de adăugat fundamentul unei tinereți decente. Este văduvă de mulți ani. Este fidelă bisericii, face milostenii, vorbește numai de bine și se ferește de clevetiri, judecăți. Citește Psaltirea și participă la Sfintele Liturghii. Dumnezeu ascultă rugăciunile ei.

Văd tineri, care locuiesc în mijlocul societății, în mijlocul reclamelor de consum și de promovare a unei libertăți păcătoase. Mulți dintre acești tineri au dor de Sfînta Biserică, se împărtășesc, se spovedesc, păstrează fecioria pănă la Cununie, au binecuvîntare de la părinți și sunt responsabili. Sunt sigur că, Dumnezeu îi are sub paza Sa. Rugăciunea lor curată le dăruiește cumpătare, înțelepciune și putere.

Lista aceasta poate continua cu multe, multe exemple. Învățătura este ca noi să înțelegem: fiecare dintre noi are șanse, posibilități, metode, moduri, de a se mîntui, adică de a scăpa de patimi și păcate și a se uni cu Dumnezeu. Orice om, poate să intre în bucuria Domnului! Este important de păstrat comniunea cu Dumnezeu. Aceasta se poate face prin: rugăciune, dragoste, mulțumire, nădejde, încredere în Dumnezeu, fapte bune.

Vreau să ne aducem aminte în acest context de un exempu din viața Sfîntului Antonie Cel mare.

Într-o seară, Sfîntul Antonie, stătea în faţa colibei sale din deşert şi se ruga pentru mântuirea sufletului, pentru alungarea patimilor şi pentru dobândirea harului Sfântului Duh. La un moment dat, privind către cerul înstelat, i-a venit în minte următoarea rugăciune: „Oare există în acest deşert un alt ascet care să aibă o viaţă duhovnicească mai intensă decât mine, ca să merg lângă el şi să mă folosesc de îndrumarea lui?”. Atunci îngerul Domnului i s-a arătat şi i-a spus: „Există în Alexandria un cizmar care are o viaţă duhovnicească mai bogată decât a ta şi de la care ai ce să înveţi!”.

A doua zi sfântul a mers în oraş şi l-a găsit pe cizmar. A început să-l întrebe despre viaţa lui. Acela, după multe ezitări, presat de rugăminţile ascetului, i-a spus:

– Trăiesc în această colibă sărăcăcioasă împreună cu soţia mea. Avem copii care s-au căsătorit şi au ajuns la casele lor, şi de atunci eu şi soţia mea trăim ca frate şi soră, în curăţie şi în viaţă duhovnicească, nădăjduind că ne vom mântui. Tot ce câştig din slujba mea de cizmar împart în trei părţi. O parte o dau săracilor, o parte o dau bisericii şi restul pentru nevoile noastre de zi cu zi.

Ascetul îl întrebă din nou:

– Şi totuşi, ce altceva mai faci?

– Nimic altceva, doar că în fiecare seară ies pe veranda casei, privesc spre oraş şi spun în sinea mea: „Toţi se vor mântui, numai eu voi ajunge în iad!”

Atunci ascetul s-a luminat. Pentru o astfel de smerenie adâncă, cizmarul se ridicase duhovniceşte deasupra nevoinţelor lui din pustie.

(Părintele Damaschin Grigoriatul, Minunile – mărturie a dreptei credinţe, Editura Areopag, 2011, pp. 98-99)

Fiecare se raportează în mod personal la Dumnezeu. Gîndurile, intențiile și faptele, acestea contează în fața Domnului!

preot Boian Nicolai