Dramatizarea-hoțul de putere sufletească
De multe ori omul mărește întîmplările și situațiile din viața sa. Mai ales are tendința de a mări în sinea sa, cuvintele jignitoare și de obidă, lipsurile de laudă și apreciere, puțina manifestare a anumitor stări așteptate.
Nu există nici un moment în viață în care ai fi îndreptățit, ca să dramatizezi la maximum o situație, adică pînă la refuz sau răzbunare. Vorbim mai ales de întîmplările negative care se impun în viața omului. Catastrofarea unei întîmplări fură din puterea de rezolvare și din soluțiile problemei.
Te-ai certat cu cineva și nu mai poți să-l ierți nicidecum deoarece, cuvintele care ți le-a rostit te-au ofensat prea tare! Așa crezi tu! De altfel, cuvintele urîte aparțin celui care le spune și numai în cazul care le primești, ele ajung să-ți creeze un disconfort sufletesc. Tu ești cel care dramatizezi situația și repetînd în gînd mereu ocara îți crești greutatea care te apasă. Trebuie să eliberezi această situație. Este necesar să leși cuvintele să iasă din inima ta ca și cum nu ar fi. Poate celălalt nu merită iertarea dar o meriți tu. Iertarea se face din dragoste față de Dumnezeu, fără nici un alt motiv și atunci tu capeți puterea de a analiza liber fără a fi presat. Pînă la urmă, chiar suntem păcătoși și merităm suferință, dar nu ne acceptăm și nu ne recunoaștem păcătoșenia, lucru care, ne-ar aduce nepătimirea.
Te-a lăsat prietenul sau prietena și nu mai ai nici o nădejde de a iubi sau chiar a trăi! Din nou tinerii dramatizează! Dragostea adevărată nu moare niciodată. Dacă a murit, nu a fost o dragoste adevărată. Dacă a fost una adevărată dar totuși a murit, înseamnă că nu îți este de folos, erai un rob, dar Dumnezeu te vrea liber și te ajută să te cunoști pe tine. Timpul îți va arăta adevărata valoare a răbdării și încrederii în Dumnezeu, în ambele cazuri: cînd ai continuat dragostea și cînd ai luat-o de la început.
Ai primit o notă mai mică și dramatizezi încît spui că nu mai ai curaj să înveți. Nedreptatea ți se pare grozavă. Dacă nu vei dramatiza, vei vedea că lucrurile se schimbă foarte repede.
Nu ai fost invitat undeva și consideri ca o înjosire. Dramatizînd începi a face păreri rele despre tine, despre gazdă, despre posibilitățile tale dar nu te-ai gîndit la posibilitățile celuilalt. Poate nu a avut locuri: era strîmt în casă.
Omul are tendința de a dramatiza foarte multe situații din mîndrie, autosuficiență, egoism, invidie și necredință. El oferă un negativ, o tristețe, o neputință, un pesimism în plus. Consider dramatismul ca stare bolnavă a omului, care îl sleiește de puteri sufletești și îl orbește ca acesta să nu poată vedea lucrurile frumoase și partea bună în viață! „Necredinciosul este foarte nefericit, întrucât nu are nădejde, care este tovarășul necesar pe drumul lung al vieții. Este nefericit fiindcă nu are iubire de oameni și fiindcă este lipsit de frumusețea icoanei Creatorului, pe care o descoperă credința”, spune Sf. Nectarie de Eghina.
,,Toate se rezolvă în viață, spune un proverb evreu, de asta nu merită neliniștea, dar dacă oricum nu se rezolvă, asemenea nu merită neliniște”. ,,Cînd se închide o ușă se deschide alta”. Situațiile, cotidiene, banale, dar și cele mai puțin obișnuite nu merită catastrofare dar este bine și necesar să fim în toate obiectivi, realiști și corecți.
Încercați mereu dragi cititori, să dați o putere sufletului de a merge totdeauna cu capul sus, cu sufletul împăcat, cu putere în inimă, cu încredere în Dumnezeu-El toate le știe și are grijă de toate și de toți!
Fiți optimiști!
preot Nicolai Boian
