Dorul

Ascunsă-n bătrînețe înțelepciunea,

Stă la duel cu gîndul dorului, slăbit,

Undelemnul umple candela și rugăciunea

Cheamă copiii să mîngîie părul înălbit!

O înțelegere ascunsă-n cerul de inel,

Martori fiind icoanele și busuiocul,

Trezeste viu în fiecare suflet de bunel,

Dorul să vezi copilul și nepotul!

Nu poate fi mai dulce-amară așteptare,

Decît pentru acela care îl iubești,

Așa cum nu e dragoste mai mare

Să dăruiești mai mult decît primești!

Dacă sunt vii, trăiesc, ai tăi părinți,

Te du și-i vază cât se poate,

Fii recunoscător, fă-i liniștiți,

La tine tot, se va-ntoarce-odată!

Dacă sunt veșnici, părinții tăi,

Spune-le, ca într-o rugăciune,

Că Cerul e doar pentru ei:

Pentru țărînă cîntăresc prea mult;

Fiindcă ei, sunt cei mai iubiți pe lume!

preot Nicolai Boian

(desen preoteasa Corina Boian)