Deznădejdea este căderea din gândirea sănătoasă
Deznădejde este căderea din logica sănătoasă, din rațiune. Atunci când te cuprinde deznădejdea, tu crezi că nimeni nu te mai poate ajuta, nici chiar Dumnezeu, Care ți s-ar părea că este departe, sau chiar ai spune că El nu există. Cel care deznădăjduiește nu îi dă voie lui Dumnezeu să-l ajute. El refuză să ceară ajutorul. ,,Doamne miluiește” să spui și tot te ajută Domnul. ,,Orice clipă poate fi un timp și orice suspin poate fi o rugăciune” spunea pr. Arsenie Papacioc. Deznădejdea este acceptarea căderii. Este lipsa oricărei credințe, speranțe. Omul deznădăjduit luptă să alunge toată scânteia dumnezeiască din el.
În cea mai gravă denădejde, omul ajunge să spună că nu mai există Dumnezeu. Dar a fost un moment mai înainte, când mărturiseai că Dumnezeu există! Așadar, dacă să analizăm conform logicii: Dumnezeu sau există; sau El nu există. Nu poate să fie că, Dumnezeu un pic, o perioadă, să existe, apoi să dispară, apoi iarăși revine în existență, pe urmă iarăși nu există. Este cert, Dumnezeu există; este aproape de noi! Adu-ți aminte de acest fapt în deznădejdea ta, Dumnezeu vede totul! Este imposibil să nu existe Dumnezeu. Nu am avea sens. Nici noi, nici viața, nici Universul. Dumnezeu există doar că, uneori, noi nu avem capacitatea și credința deplină, ba nu avem puterea și înțelepciunea, de a ne menține aproape de Dumnezeu, în statornicie și mulțumire.
Dumnezeu ți se pare atât de departe – cât de departe ești tu de El; Dumnezeu ți se pare atât de aproape – cât de aproape de El te strădui tu să fii! Recunoștința noastră, a păcătoșilor, cu părere de rău, e legată de succese și nu de voia Domnului așa cum ar trebui să fie. Ne lipsește credința, dar și încrederea în Domnul.
Dacă avem pe stradă oameni săraci, nu înseamnă că nu există oameni milostivi. Dacă vedem oameni nefrezați, nu înseamnă că nu există frizer, pur și simplu cei cu părul lung nu au venit la coafor. Dacă există săraci, nu înseamnă că Domnului nu îi este mila de ei, dar înseamnă că sunt oameni sunt împietriți la inimă, înseamnă că oamenii nu folosesc mijloacele lăsate de Dumnezeu, ca prin o bucată de pâine, să primească în dar Împărăția Raiului.
Iată, toate aceste lipsuri de fapte bune, duce omul la deznădejde. Starea de depresie, de necredință, de lipsă o nădejdii, are trei surse: 1. Mândria 2. lipsa ajutorării celorlalți, 3. lipsa rugăciunii. Și în același timp, din aceste trei, izvorăsc toate păcatele.
Cei mândri nu au nevoie de săraci, pentru a li se face milostenie; nu au nevoie de bătrâni, pentru ai îngriji, nu au nevoie de necazuri, pentru a se smeri, nu au nevoie de dușmani, pentru a ierta, nu au nevoie de oameni aproape, pentru ai iubi.
Deznădejdea izvorăște din plin din patima mândriei. Oamenii plini de trufie nu ajută fără interes; pun accent doar pe câteva fapte bune pe care le au. Oamenii care caută pefectul nu se smeresc în boli, tristețe, neajunsuri, neputințe. Evident urmează căderea. Și ridicarea, desigur se face iarăși prin smerenie. Oamenii mândri nu acceptă smerenia și se îmbolnăvesc. Ei sunt prinși de părerile oamenilor și nu acceptă ,,părerea” adică Voia lui Dumnezeu în orice vreme a vieții.
Deznădejdea izvorăște din lipsă de fapte bune, din împietrirea inimii. Îți pare că te izolezi, te autoconservezi, dar de fapt, începi a putrezi fără lucrarea iubirii față de oameni.
Lipsa rugăciunii este lipsa puterii și a tuturor virtuților. ,,Un suflet care nu primește rugăciunea zilnică este amenințat de tristețe și de prăbușirea în deznădejde”, spune pr. Sofian Boghiu.
Prieteni, străduiți-vă să nu aveți căderi din Har. Lucrați mereu binele. O ceartă cu cineva, te va face apoi să ai depresie, apoi deznădejde. O invidie asupra cuiva, te face nefericit, ș.a.m.d. Pericolul cel mare este că: un rău înfăptuit, atrage asupra lui alt rău. Astfel, omul, uneori fără să-și de-a seama, înaintează în comportament necreștin. Fiecare activitate, acțiune, element din viața noastră are importanța sa. Verigele formează lanțul! Aveți grijă de sufletul Dvs prieteni!
Pilda fiului risipitor, ne arată că întoarcerea la Dumnezeu, pentru a cere ajutorul Părintelui Ceresc este o dovadă de gândire sănătoasă. ,,Căci, ne spune Sfînta Evanghelie, venindu-și în fire, a hotărât să se întoarcă cu pocăință la Tatăl său”. (Luca 15, 17) A început să analizeze modul lui de viață. A găsit putere să se ridice, să se întoarcă. Și venind Domnul înaintea lui, l-a îmbrățișat, l-a sărutat și l-a primit în casa Lui cu cinste!
Preot Nicolai Boian
