Dacă judeci oamenii nu vei putea să te rogi!

Oameni judecă pe alții. Fără motiv. Cu plăcere. Apoi se adaugă răutate. Pe lîngă multe alte multiple motive, aceasta se întâmplă și din cauza deoarece, oamenii nu au simțit cum li s-au auzit și li s-au împlinit rugăciunile, adică nu au simțit ,,puterea credinței”, ca această uimire să îi facă recunoscători. Chiar încă și mai grav, nu-și aduc aminte cînd s-au rugat ultima dată cu ardoare, cu sinceritate, cu evlavie, cu credință și pocăință. Nu au credință și nu au simțit puterea ei.

Dealtfel, inversarea acestei situații, ne explică de ce credincioșilor, nu li se ascultă rugăciunile, atunci cînd se decid să o facă. Asta se întâmplă în primul rând, deoarece oamenii clevetesc, bîrfesc, condamnă, judecă. ,,Îndrăzneală în rugăciune vine atunci cînd nu judeci pe nimeni” scrie Filocalia. Nejudecarea aproapelui, este o forță mare și un curaj sfînt atunci cînd genunchii tăi sunt plecați în fața icoanei.

,,Nu judeca și nu vei fi judecat”. Această poruncă fericită ne este dată de Domnul nostru Iisus Hristos! O consider ca fiind cea mai ușoară cale de mîntuire. Este una din cele mai accesibile căi de mîntuire sufletească. Este valabilă și facilă pentru toate categoriile de oameni: săraci, bogați, bolnavi, sănătoși, tineri și bătrîni. Cel care nu judecă pe nimeni este un om liber!

Nu judeca pe nimeni. Nu judeca părinții! În primul rând, vei cădea în păcatele, de care i-ai judecat pe părinții tăi! Apoi vei cădea în păcatele de care ai clevetit, bîrfit sau judecat. Omul care bîrfește, trădează și clevetește, își pierde o parte din el, din persoană, pe cînd omul care știe a păstra taine, a proteja adevăruri și oameni, devine mai puternic, se încarcă oarecum din ele, sau mai bine zis, din efortul, principiul sau educația pe care o are de a fi discret și demn, și astfel, devine un om de încredere!

„Vei începe să te ferești a-i osândi pe cei ce păcătuiesc, dacă îţi vei aduce aminte că Iuda a fost în adunarea ucenicilor lui Hristos, iar tâlharul – în numărul ucigaşilor; dar într-o singură clipă s-a petrecut minunata schimbare” zice Sf. Ioan Scărarul.

De ce totuși este atît de important și se răsplătește atît de mult? Deoarece ambele categorii de acțiuni, pozitive și negative, implică o altă serie de momente și stări, și cuprinde un cerc mare de oameni. Mulți oameni pe care nici nu îi știi, pot suferi din cauza unei vorbe necuviincioanse spuse cîndva!

Atunci cînd judeci te pui în locul lui Dumnezeu, ca și în cazul mîndriei, cînd îl excluzi pe Dumnezeu prin egoism! Numai Dumnezeu poate să judece cu adevărat, deoarece El cunoaște inima fiecăruia. Noi doar, putem să observăm și să luam aminte, ca să nu greșim la fel, iar pentru cel greșit să ne rugăm. Sf. Ioan Botezătorul spune, „El (Hristos) are lopata în mână şi va curăţa aria Sa şi va aduna grâul în jitniţă, iar pleava o va arde cu foc nestins.”

„Cugetând la cele despre Dumnezeu, fii evlavios cu prisosință, bun, cuminte, blând, darnic după putere, îndatoritor, necertăreț și cele asemenea. Căci aceasta este avuția sufletului care nu poate fi furată: să placi lui Dumnezeu prin unele ca acestea, și să nu judeci pe nimeni sau să zici: cutare este rău și a păcătuit; ci mai bine este să-ți cauți de păcatele tale și să privești în tine purtarea ta, de este plăcută lui Dumnezeu.” (Sf. Antonie cel Mare)

„Să nu judeci pe nimeni, judecă numai lucrurile tale, faptele tale, da’ pe celelalte nu le judeca, lasă-le lui Hristos.” (Părintele Selafiil cel orb de la Noul Neamț)

Dragi cititori, să scoatem mai întîi bîrna din ochiul nostru, eu din al meu și fiecare din a lui, apoi să ne grăbim a scoate paiul din ochiul fratelui!

Să ne păzim de judecarea aproapelui și ne vom putea ruga cu evlavie. Să nu judecăm pe nimeni pentru că, ce vom judeca-în aceea vom cădea!

Liniște sufletească tuturor!

Preot Nicolai Boian