Cum ne prezentăm în fața lui Dumnezeu?

Căutam un cuvânt ca o definiție, să fie răspuns la întrebarea cum să ne prezentăm în fața lui Dumnezeu? Cum să fim atunci când ne întâlnim cu El, la biserică, în rugăciune, la judecată? Cum să fim pregătiți atunci cînd venim la Sfânta Liturghie, la Sfînta Împărtășanie. Cîteva cuvinte care să cuprindă tot, ușor de memorat, pline de adevăr. Și aceste sfaturi le-am găsit în rugăciunea a șaptea din rugăciunile dinaintea Sfintei Împărtășanii: ,,Vezi smerenia mea, vezi-mi os­teneala câtă este și toate păcatele mi le iartă, Dum­­ne­zeule a toate, încât, cu inima cu­rată, cu gândul înfri­coșat și cu su­fletul sme­rit să mă împărtășesc cu Tainele Tale cele preacurate și prea­­sfinte!..”

Iată ce avem nevoie: osteneală, adică pregătire pentru întânirea cu Dumnezeu; inimă curată; gând înfricoșat de prezența Împăratului Ceresc și suflet smerit, gata de a-și recunoaște păcatele și de a cere iertare în același timp.

Inima trebuie să fie curată de mânie. Să nu aibă ținerea de minte a răului. Să fie fără urme de minciună. Să nu izvorască fățărnicie, bîrfă, invidie, calomnie, clevetire, orgoliu, împietrire, mândrie. Să nu avem inimi triste.

Proorocul spune că inima curată Dumnezeu nu o va întoarce de la El. Din inimă bună curge bucurie, iar din inimă necurată curg rele. Spune Domnul Iisus Hristos că, ,,dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.” Și în același timp, lucrarea care se face în inima noastră ne poate aduce binecuvântare. ,,De veţi trăi în curăţenie sufletească, va veni ziua când veţi auzi în voi, glasul conştiinţei, al adevărului, îndemnându-vă să săvârşiţi numai fapte bune şi iubite de Dumnezeu! Atunci veţi trăi suprema fericire. Altfel, viaţa vă va aparea ca un calvar fără sens.” (Valeriu Gafencu)

Gândul să ne fie înfricoșat de realitatea duhovnicească. Să ne gândim că Dumnezeu este în fața noastră. Cum ar trebui să fim!? Unii vin în fața Domnului nepăsători, indiferenți, cu o deprinderea rea. Alții se arată în fața Domnului cu prea multă îndrăzneală, obrăznicie, violență, cu mândrie. Să fim cu evlavie și conștiință.

Sf. Teofan Zăvorâtul ne îndeamnă: ,,Tu silește-ți puțin gândul să se rupă de cele din afară și, aducându-te în inimă, trezește acolo adevărul Învierii, în toată lărgimea, adâncimea și înălțimea sa, ca să nu te arăți bucurându-te numai pe dinafară, ci și în tine însuți să porți duhul bucuriei care țâșnește dinlăuntru ca un izvor de apă luminoasă ce saltă din adâncurile pământului.”

Iar sufletul trebuie să ne fi smerit. Pocăința sinceră de păcate naște smerenia aducătoare de bucurie și iertare. Dumnezeu iubește sufletul smerit!, căci tinde a se asemăna Lui. Smerenia ne dăruiește cutremur, dar și bucurie, pentru că e plină de nădejde și de adevăr. ,,Bucurându-mă și cutremurându-mă, cu focul mă îm­părtășesc; iarbă uscată fiind eu, și – străină minune! – mă ră­co­resc nears, ca rugul de demult care, aprins fiind, nu se mistuia.” (Rugăciunea a șapte-a înainte de împărtășanie)

Dragilor, cu osteneala citirii rugăciunilor, a plecării genunchilor și a lucrării faptelor bune; cu inimă curată; cu gândul înfricoșat de permisiunea și posibilitatea prezenței noastre întinate în fața curăției absolute dumnezeiești și cu suflet smerit, să ne apropiem de Domnul, să ne întâlnim cu Dumnezeu!

preot Nicolai Boian