Ce au sfinții cu politica ?

Mă exprim ca cetățean al aceste țări creștine, pe marginea canonizării de către Sinodul Biserii Ortodoxe, a doi sfinți locali, a Cuvioasei Maici Agafia și a Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni !

Ce este o minune ?

Definiția bisericească ne spune că minunea este o manifestare a puterii dumnezeiești, întîmplîndu-se un fenomen extraordinar, supranatural, care are ca scop final mînuirea.

Dar nu sunt de accord și nu este corect ca să așteptăm minune, numai : ca să se oprească soarele, să schimbăm cursul apei, să mutăm luna… Minune este ,,să te ajute Dumnezeu, direct sau prin Sfinții Lui, în momentul în care ai tu nevoie!” Aceasta este o minune, să primești ajutorul lui Dumnezeu cînd îi ceri ceva.

Dar se întîmplă ca în următoarea situație: Un bărbat foarte  tare se grăbea la o întîlnire importantă, și-I promite lui Dumnezeu: ,,Doamne ajută-mă acum cu un loc de parcare și îți promit că Duminică fac milostenie”. Îndată observă un loc de parcare în dreapta lui și zice ,,Mulțumesc Doamne, nu mai am nevoie, am găsit!” Credința trebuie să fie sinceră și totală. Încrederea totală în Dumnezeu este credință adevărată, lucrătoare.

Cine este un Sfînt ?

Cine este sfînt numai Dumnezeu știe! Dumnezeu este Cel care sfințește, Biserica împărtășește voia lui Dumnezeu. Dumnezeu pe cei care voiește ca să să-i arate în mod vădit îi proslăvește, atît în viața pămîntească cît și după moarte! Moaștele, adică păstrarea trupului în timp, bine mirosind, sau facerea de minuni în viață, sunt arătări a puterii dumnezeiești. Dar ele nu sunt argumente cu valoare unică de arătare a sfințeniei. Sfîntul este omul care după moarte, trece la viață veșnică, pentru faptele bune lucrate pe pămînt!

Ce înseamnă proslăvire ?

Nu înseamnă putere, glorie, biruință, mîndrie, succese, cărți editate.

Proslăvire  înseamnă că omul respectiv, care se afla foarte aproape de Dumnezeu, avea bucurie duhovnicească, și nu simțea necesitatea puterii împărătești !

Mîntuirea ta personală, mîntuirea măcar a unui om din cauza ta, biruirea patimilor (desfrînarea, lăcomia, zgîrcenia, ura, disprețul, judecata, mînia, mîndria, lenea, ș.a), adică biruirea sinelui  înclinat de a greși și pocăința adevărată sunt acțiuni garantate, care aduc bucurie duhovnicească, ea dăruită fiind de Dumnezeu.

Doi oameni, despre care vorbim, Cuvioasa Maica Agafia și Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, se încadrează în criteriile de mai sus.

     1. Maica Agafia, trăitoare a mănăstirii Cușelăucă, a dus o viață de luptă personală, de jertfă pentru  dragostea față de oameni și față de Dumnezeu, o viață în greutăți. Toată viața ei a dedicat-o Lui Hristos. A lăsat lumea, a lăsat părinții, a lăsat bucuria de a avea copii, a lăsat odihna, petrecerile, moda, era blîndă, ascultătoare, rugătoare, credincioasă! De ce să nu fie sfîntă, recunoscută  sau nu ? Dacă a fost toată viața cu Dumnezeu, oare după moarte unde s-a mutat ?

Atît în timpul vieții cît și după trecerea ei la Domnul sunt minuni. Oamenii primesc ajutorul de care au nevoie. Sunt foarte multe mărurii.

2. Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, s-a născut în România, a activat în Moldova și a fost numit în funcția administrativ-bisericească, de ruși.

Toată viața lui a jertfit-o Bisericii. A fost întîi călugăr, apoi slujitor la Altar ca Ierodiacon și apoi Ieromonah. Nu a avut femeie, bogății, lucruri personale luxoase. Nu știa Grigorie Bănulescu-Bodoni, că va ajunge Mitropolit. Nimeni nu poate da așa o garanție. Viața lui era închinată Domnului.

Conform  contextului istoric,  și din pronia dumnezeiască, după hirotonirea în Mitropolit, la 27 martie 1808, a fost numit exarh al Bisericii din Moldova și Țara Romînească. Dar putea să fie trimis în altă parte ! Are importanță cine l-a decretat sau are importanță impactul lui, faptele lui care vorbesc despre el?

Oriunde ar fi fost, de cine nu ar fi fost numit sau trimis în Moldova, ar fi un sfînt !

Cine trebuie să se ocupe de canonizarea lui ? România, că s-a născut acolo, Moldova că și-a jertfit viața prin activiatate pentru sporirea ei duhovnicească, Ukraina, Grecia, Sfîntul Munte – pentru că a studiat acolo, sau Rusia, pentru activitățile lui didactice și misionare de acolo ? Pentru canonizare s-au adunat toate aceste informații, indiferent de locul unde a lucrat dragostea pentru cele sfinte.

Dacă un om nu ar face nimic, s-ar putea oare să scrii despre el cărți de 300 pagini? (Cartea ,,Viața și nevințele Înalpreasfințitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, Exarh al Moldovei și Valahiei, Mitropolit al Chișinăului și Hotinului”, autor Mitropolitul Arsenie Stadnițki). Ar rămîne în istorie ca o personalitate ?

Nu a fost numai un lider religios, a fost un exemplu de comportament, un păstor blînd, un slujitor care partcipa la toate Liturghiile din cursul anului. A fost un inițiator al vieții duhovnicești, care ,,și-a pus sufletul pentru oile sale!” Nu sunt scrise toate psaltirile citite de el, toate milosteniile, toate metaniile, iar numai după contextul și anturajul istoric, ar fi păcat să identificăm și să mărturisim o viață de sfînt !

De ce nu acceptăm să credem, că oricare preot, sau om, (o foarte mare mulțime de sfinți, din categoria asta sunt), dacă își face conștiincios datoria față de Dumnezeu și față de oameni, în duhul dragostei hristice, fără viclenie și scop meschin, poate să fie sfînt în fața lui Dumnezeu !?

Bunica Dvs poate să fie sfîntă! Care a crescut mulți copii, și i-a educat pe toți creștinște!  Bunica mea care a murit după ce s-a spovedit și  împărtășit, în genunchi, citind rugăciuni, care nu a făcut minuni, dar permanent o vedeam ca o făcătoare și purtătoare de pace, poate fi o sfîntă !

Părintele Dimitrie de la mănăstirea Poceaev (+2008), care a îndreptat mii de vieți omenești prin rugăciuni fierbinți, neștiute de nimeni, poate fi sfînt !

Părintele Profesor  Dumitru Stăniloaie, care a luminat mii de oameni prin lămuriri dogmatice, cum să ne apropiem de țelul vieții-Hristos, poate fi sfînt!

Preoți, fugari, împușcați, chinuiți, discriminați pentru cinul lor, de atei sau de alți dușmani ai credinței străbune creștin-ortodoxe, ar putea fi sfinți !

Oameni care nu numai au supraviețuit, dar au întărit și pe alții să reziste în fața încercărilor de lepădare de credință, prin diferite locuri, în diferite situații, ar putea fi sfinți !

Dnul Voronin sau Dnul Filat, sau alți ajutători pentru construirea sau reconstruirea edificiilor bisericești,  sunt ctitori, care trebuie pomeniți conform canoanelor. Mitropolitul Gavriil este mai mult decît un ctitor! El a pus o temelie, care pe mulți i-a ajutat să se mîntuiască de păcate și să se unească cu Hristos! El a unit poporul prin potirul euharistic. El a lăsat moștenire care aduce rod bun ! Este exemplu, alături de Cuvioasa Agafia, de trăire autentică, în Hristos și pentru Hristos.

Poporul vrea eroi, naționali, ca evreii care așteptau un Mesia-Împărat. Poporul vrea lideri bogați, cu capacități miraculoase, ca în pericopa evanghelică unde ni se relatează că mulțimea dorea să-l proclame pe Iisus Împărat, deoarece din cinci pîini și doi pești a hrănit 5000 de oameni! (Matei, cap. 9)

Nu asta sunt sfinții, plini de mîndrie și autoritate omenească! Sfinții sunt cuprinși și răspînditori de dragoste. Dacă Mitropolitul Gavriil ar fi gîndit, ,,ce îmi trebuie să muncesc pentru poporul acesta?” Nu ar fi realizat nimic.  Dar Ierarhul a conștientizat că muncește întru slava Sfintei Biserici, iar Dumnezeul inimilor, a gîndurilor și a faptelor celor văzute și celor ascunse, este  Cel care răsplătește ! A editat cărți, a înființat școală duhovnicească, s-a mărturisit, s-a împărtășit, a mărturisit credința prin cuvînt și faptă. Nu a electorat puterea, proviniența sau tangența lui cu poporul român, ucrainean sau rus, l-a mărturisit pe Hristos, ceea ce trebuie să facem toți !

Nu putem judeca viața unui om, după o  poezie întîmplătoare, a unui scriitor (în cazul nostru autor A. Pușkin) sau după mărturiile unor martori, care documentele ne spun că sunt masoni și dușmani ai credinței !

Închei parafrazând citatul lui Blaise Pascal  că  ,,dacă este Sfînt și îl ponegrești, ești dușman al Bisericii, iar dacă nu este Sfînt, iar Biserica a rînduit, roagă-te, că  Dumnezeu te va ajuta pentru credința ta!”

Mă voi simți mîndru, din doza de patriotism, cu nădejdea mărită, dacă Sinodul Bisericii Ortodoxe, orînduit de Sfinții Apostoli, are să-mi pecetluiască canonic manifestarea  credinței  mele, prin faptul că  mai am doi mijlocitori în fața Bunului Dumnezeu! Mă simt mîndru că țara mea, Moldova, este sub mila Domnului, pentru că ,,prietenii lui Dumnezeu”, Sfinții, se roagă pentru ea!

Mă simt mîndru că țărișoara nostră, prin Episcopul Petru, Episcop de Ungheni și Nisporeni, Președintele Comisiei de Canonizare, face pași mari întru slava Sfintei Biserici Ortodoxe din Moldova, întărind credința strămoșească, valorile ancestrale  și oamenii dreptcredincioși!

Da, mai avem sfinți, mai sunt de canonizat ! Dosarele respective trebuie de înaintat la Episcopul locului, la Înalpreasfințitul Vladimir, Întîistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova, apoi se trece prin etapelor necesare de canonizare. Preasfințitul Petru, Episcop de Ungheni și Nisporeni, Președintele Comisiei de Canonizare al Bisericii Ortodoxe din Moldova, membru al Comisiei Patriarhale, a primit numai 5 dosare înaintate pentru canonizare.

Sfinții, sunt un dar de la Dumnezeu pentru noi ! Să ne rugăm ca Atotmilostivul Dumnezeu să  învrednicească poporul nostru muncitor și sincer, de ocrotirea Sa, prin sfinții Lui !

,,Numai ce nu a a făcut bărbatul acestei regiuni basarabene, cu binecuvîntarea și ajutorul Domnului? A înmulțit și a împodobit locașurile Domnului; a instruit slujitorii Sfintelor Taine și i-a îndreptat pe drumul cel bun; a organizat o școală pentru lege și pentru alte științe folositoare ….

Și pietrele vor striga dacă nu o vom recunoaște …

Preasfințitul nostru Părinte Gavriil s-a stins; sprijinul fericirii noastre s-a stins. Vai de noi fără Arhipăstorul și Ocrotitorul nostru ! … Plîngeți, copii ai Bisericii Basarabene: l-ați pierdut pe Părintele Vostru; plîngeți compatrioți moldoveni; a căzut marele stîlp al speranțelor patriei noastre și al binefacerii; plîngeți, obijduiților, speranțele alinării noastre au murit; plîngeți, temelia fericirii voastre s-a zdruncinat; plîngem cu toții, pentru că Părintele nostru, Arhipăstorul nostru ne-a părăsit”   (Din discursul funebru rostit în ziua de 1 aprilie 1821, de către protoiereul Petru Kunițki, la înmormîntarea Exarhului și Mitropolitul Chișinăului și Hotinului – Gavriil Bănulescu-Bodoni, 1746-1821)

Preot Nicolai Boian,

cleric al Episcopiei de Ungheni și Nisporeni