Cât oare ne va răbda Dumnezeu?
Cât oare ne va răbda Dumnezeu? Și nu vorbim doar de lume în general, dar de fiecare în parte. Ne sculăm dimineața, bem cafeaua, poate și țigară, apoi serviciul, un prânz deosebit, seara iarăși mâncare, televizor, îndulciri fel de fel, alimentare a egoismului prin cuvinte, laude, judecată; somnul de noapte. Poate la unii e un pic și altfel, cu mai puține din cele trupești. Așa, a trecut o zi din viața noastră. Iar e dimineața. Iarăși de la capăt. În unele zile avem ispite mai mari, cu căderi mai mari. În unele zile căderi cu trupul, în altele cu inima.
Dragilor, unde este rugăciunea în viața noastră? Unde este părerea de rău pentru păcate? Unde este o milostenie din munca noastră? Unde este dorința de a deveni mai buni? Unde este gândul că vom muri și ne vom întâlni cu Dumnezeu și va trebui să dăm răspuns cum am folosit toate cele primite în dar de la Dumnezeu: viața, libertatea, sufletul, mintea, sănătatea, materia? Oare nu suntem noi mai presus ca păsările cerului, ca animalele pământului, ca boii, vacii, caii, leii, care alergă doar pentru mâncare și trup? Oare am uitat că avem suflet? Oare ne mulțumim să spunem că avem pe Dumnezeu în suflet și nu facem nimic din ce ne spune El?!
Oamenii care trăiesc în plăcerea vieții, în plăcerea mîncării, a orgoliului, a curviei, nu sunt oameni fericiți, nu sunt oameni biruitori, dar sunt oameni biruiți. De ce? Pentru că, după părerea lor, ei urmează după propriile dorințe, dar ele de fapt sunt dependențe. Cînd ele devin absente, omul se simte trist, deznădăjduit, căzut, slab, fără vlagă. Deasemenea, dacă apare o dificultate în viață, omul descoperă toată slăbiciunea, frica, panica, prostia, suferința, dezechilibru, boala care se nasc din necredință, care la rândul ei se naște din păcate.
În același timp, să cunoaștem că omul lui Dumnezeu, care iubește poruncile Sfîntei Evanghelii, este statornic în viața, echilibrat în gânduri și acțiuni, înțelept și pașnic, așadar, foarte aproape de fericire. Credința în Dumnezeu înțelepțește omul. Poruncile Domnului aduc lumină. Omul cu Hristos răspândește bucurie și mângâiere.
Să iubim dragi cititori Biserica, Casa Domnului. Prin munca și osârdia noastră de a merge pe calea sfințeniei, Dumnezeu iese întru întîmpinarea acțiunilor noastre și neapărat, ne dăruiește iertarea. Toți suntem păcătoși, diferența între oameni o face nepăsarea față de Dumnezeu. Indiferența ucide credința, dragostea și pierde nădejdea. Străduința cu smerenie aduce Harul lui Dumnezeu. Așa e, modul în trăiește omul, îl caracterizează, îl stăpânește, îl definește și îl determină. Vremurile sunt schimbătoare. Dar lumea mereu a fost rău voitoare. În fiecare clipă omul este ispitit: din partea trupului, a lumii înconjurătoare și a diavolului. Continuarea în păcat și indiferența ne va aduce nesimțire și moartea sufletească.
Să ne ridicăm dragilor și să devenim mai străduitori pentru suflet. Să începem a frecventa Sfintele Liturghii. Să ne spovedim. Să ne împărtășim. Să cunoaștem Sfînta Evanghelie. Să trăim în Lumină. Dumnezeu, Care ne-a invitat la pocăință, ne așteaptă. Pocăința înseamnă bucuria că Dumnezeu te așteaptă, te primește și fiu te numește. Astăzi, nu mâine. Astăzi este momentul cel mai perfect pentru a începe lucrarea pentru salvarea sufletului.
Preot Nicolai Boian
