Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat… (Psalm 8, 3)

,,3.Cînd privesc cerurile, lucrul mîinilor Tale, luna și stelele pe care Tu le-ai întemeiat (îmi zic):

4.Ce este omul, că-Ți amintești de el?
sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?

5.Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el.”

(Psalmul 8, din Psaltirea lui David)

Mai jos puteți fi romantici și cu gîndul la Dumnezeu-Creatorul, savurînd cîteva imagini ale lunii și stelelor, Luminători ai bolții cerești, făcute de Dumnezeu în ziua a patra a Creației[1].

[1]  ,,Și a zis Dumnezeu: „Să fie luminători pe tăria cerului, că să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte și să fie semne că să deosebească anotimpurile, zilele și anii, și să slujească drept luminători pe tăria cerului, că să lumineze pământul”. Și a fost așa.

A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei și luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopții, și stelele. Și le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, că să lumineze pământul, să cârmuiască ziua și noaptea și să despartă lumina de întuneric. Și a văzut Dumnezeu că este bine. Și a fost seară și a fost dimineață: ziua a patra (Facere 1, 14-19)