Atunci cînd știi că toate ți le rînduiește Dumnezeu nu poți suferi, nu poți pierde nimic… Numai mîndria nu te lasă să crezi…
Mîndria este cauza tuturor suferințelor. Sau ai fost mîndru, sau acum ești mîndru, sau vei fi mîndru în caz de succes! Cînd scoatem mîndria din noi locul se împlinește cu smerenie. Smerenia înseamnă predarea totală în voia lui Dumnezeu! Muncești, mergi înainte, cauți, alegi, dorești, dar toate neîmplinite: tai din voia ta și lasi pentru voia lui Dumnezeu! Atunci cînd știi că toate ți le rînduiește Dumnezeu nu poți suferi, nu poți cîrti, nu pierzi nimic: nici timp, nici capacități, nici oportunități, nici oameni, deoarece smerenia nu te face dușman al nimănui, dar te face să cîștigi mereu, doarece ai devenit prieten cu Dumnezeu. Predarea în voia lui Dumnezeu este un motor care îți mișcă viața, este un volan care te ajută să cotești, sunt aripi care te înalță peste pietre și te coboară sub piscuri tăioși.
„Când te vor nelinişti gândurile de frică pentru necazurile viitoare, nu trebuie să intri în vorbă cu ele, ci să spui: „Fie voia Domnului!”. Aceste cuvinte te vor linişti,” ne zice Sf. Varsanufie de la Optina. ,,Oricine ai fi tu, cititorule, de vei primi cu inimă mulţumitoare, ca din mâna Domnului, tot ce ţi se va întâmpla în viaţă (plăcut sau neplăcut) din voia sau cu îngăduinţa Domnului fericit vei fi şi bine-ţi va fi!”, ne asigură Sf. Ierarh Ioan Maximovici. Cînd te smerești în fața lui Dumnezeu și pui înaintea lui cererea și neputința ta, atunci în mod minunat El este Cel care preia greutatea. Nouă ni se pare că dacă o lăsăm din mîini, dorința, legată de greutatea ei, atunci ea va fugi. Este adevărat, să nu devenim indiferenți, dar este prea greu pentru noi să facem totul, trebuie să lăsăm dorințele din mîini dar asta o facem numai cu o condiție: ca toate dorințele noastre să le lăsăm, să fie, în alte Mîini: în Mîinele lui Dumnezeu.
Asta este o smerenie, deoarece acceptăm că suntem neputincioși, Îl recunoaștem pe Dumnezeu Atotputernic și iubim voia Lui, nu voia noastră. Voia noastră este astăzi dar Dumnezeu dorește mîne! Fiți siguri că este mai bine cum vrea Domnul, va fi mai împărătesc! Important rămîne a fi: suntem noi cu Domnul? Iubim să ne smerim în fața Lui? Rămînem fideli?
Gîndurile de analiză materială, autoanaliză înălțătoare, de comparație cu alții, de manifestare a eu-lui, de etichetare a personalității, de etalare a aptitudinilor, ne fac să avem părere de sine, slavă deșartă și mîndrie. La o cercetare profundă a conștiinței, le vom descoperi. Dar atunci cînd scăpăm de ele, trăim starea de fii a lui Dumnezeu, căci, ,,Dumnezeu celor smeriți le dă Har iar celor mîndri le stă împotrivă!” ,,Cu Dumnezeu nu-i nevoie să fii politicos; ne îndeamnă părintele Sofronie Saharov, pur şi simplu, varsă-ţi inima ta în faţa Lui.”
Preot Nicolai Boian
