A iubi oamenii, înseamnă a accepta pe fiecare așa cum este el, cu singurul scop: de a Îl împărtăși pe Hristos, Cel pe Care Îl porți în sine!
A iubi oamenii, înseamnă a accepta pe fiecare așa cum este el: indiferent de etnie, statut, fizic, orientare sexuală, gen, funcție, capacitate, inteligență, gust sau alt criteriu, cu singurul scop: de a Îl împărtăși pe Hristos, Cel pe Care Îl porți în sine!
Bucuria de a trăi cu Hristos este atît de mare încît vrei să-L spui la toată lumea!
Scopul este intrisec: din iubire față de Dumnezeu, sinceră și cu toată ființa, se naște și iubirea binevoitoare și milostivă față de oameni. Numai în vederea doririi de bine, este și poate fi iubire adevărată! Altfel de iubire nu există! Nu există dragoste pătată, incompletă, or, grija, toleranța, pasiunea, afecțiunea, nu sunt dragostea însăși.
De asta și nu se tolerează păcatul, nu se acceptă păcatele: mîndria, mînia, invidia, viclenia, răutatea, uciderea, lăcomia, împietrirea, desfrînarea, infidelitatea, homosexualitatea, (și alte împotriva firii), avortul, deznădejdea, răzbunarea, deoarece avem postulatul ,,plata păcatului este moartea” iar atunci, cînd îi dorești omului binele, vrei să-l desparți de pricina suferinței – păcatul și să-l unești cu Viața, adică cu Hristos!
Nu judecăm stimați prieteni, Dumnezeu judecă, dar observăm cu gînd bun, nu asuprim dar spunem adevărul și în același timp punem umărul pentru apropierea de Adevăr, nu tolerăm patima dar învățăm a alege: păcatul sau Hristos, plăcerea trupească sau viața sufletului. Desigur, la Hristos poți veni cu păcate, cu toate păcatele tale; El te așteaptă cu dor sfînt, te cheamă, te primește, dar Hristos nu poate rămînea cu tine: dacă la fel, ești și rămîi, purtător al plăcerii păcatului, care substituie bucuria comuniunii hristocentrice.
Să înveți a-ți recunoaște păcatele, a cere iertare de la Domnul, a jertfi curățenie pe altarul propriei conștiinți și a pune toată puterea pentru a-L cunoaște pe Hristos, așa cum este El, este cea mai mare bucurie a vieții și cea mai înaltă biruință pe care o poate avea Omul!
Vă îmbrățișez pe toți, dragi prieteni, în Hristos-Iisus, Domnul nostru și vă asigur că, credința noastră ortodoxă, în cazul asumării greutății urcușului, în vederea lepădării legăturii păcatului – această acțiune fiind singura posibilitate de a desface aripile sufletului, garantat ne duce în Împărăția Veșnicei Bucurii, în Împărăția lui Dumnezeu!
preot Nicolai Boian
